Nobilime – Versuri.pro

Mateiu Ion Caragiale - Trântorul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Trântorul.
În trândavă-aromeală stă tolănit greceşte
Urmaşul lor. Urât e, bondoc, saşiu, peltic.
El antereu alb poartă, metanii şi işlic.
În puf, în blăni şi-n şaluri se-ngraşă şi dospeşte.
Şi gura-i strâmbă numai măscări bolboroseşte.
E putred, deşi tânăr: sărmanu-a fost de mic
Crescut pe mâini străine. El joacă din buric,
Înjură, se răzgâie şi râde-apoi prosteşte.
Îl leagănă maneaua, e veşnic beat de vutcă,
Să-ncalece i-e frică, pe braţe-l duc la butcă;
Dar, el, ce os de domn e şi viţă de-mpărat,
Ades, făr’ să-şi dea seama, îşi mângâie hangerul,
Şi când în faţa morţii odată s-a aflat,
În trântorul becisnic s-a deşteptat boierul.

Carlos Drummond De Andrade - Aristocrație

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Contele Lautremont / era conte tot atât cât sunt eu. / Care sunt nobilul Drummond ... →

Johann Wolfgang Von Goethe - Bardul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

La porți, pe pod aud cuvânt,
O voce-aud, măiastră!
Să sune-n voie mândrul cânt
Sub bolți, în fața noastră!
Spre paj chiar regele-a grăit,
Rostind, când el sosi grăbit:
„Bătrânul vie-ncoace!”.
„O nobili, mă voi închina!
Prințese, – aleasă lume!
Belșug ceresc, stea lângă stea!
De faimă-atâta nume!
Sub bolți atâtea steme
O, pleoape, dar nu-i vreme
Uimirea să vă-ncânte!”.
Iar bardul ochii și i-a-nchis;
Cânt plin se-nstrună-n sală.
Semeț stau cavaleri – ca-n vis
Simt doamnele sfială.
De bardul meșter fermecat,
Să poarte, regele i-a dat
Un mândru lanț de aur.
„Slăvitul lanț nu-mi dărui;
Dă-l spadelor fruntașe,
Vitejilor ce-or birui
Mii sulițe vrăjmașe;
Dă-l sfetnicului cel isteț:
Povara poarte mai de preț,
Poveri și-așa el poartă.
Eu cânt ca pasărea în zbor
Ce-n crânguri se desfată;
Iscând în pieptu-mi cânt și dor
Drept plată și răsplată.
Dar cer, de mi-i îngăduit,
Potir de aur șlefuit
Să-l umple vinul cel mai rar!”.
La gură duse mult aleasa
Și dulce cupă, cuvântând:
„Ferice norocita casă
În care-acesta-i dar mărunt!
Vi-i plină viața! Luați aminte!
Slăviți dar Pronia, fierbinte,
Și-i mulțumiți, precum fac eu!”.

René Char - Unei Seninătăți Crispate - * - 48

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ah, dacă fiecare nobil, în mod firesc și degajat pe cât se poate, și-ar ridica muntele său, punându-și în pericol avutul și măruntaiele, atunci ar trece din nou omul pământean, omul care merge, chezașul care lărgește, cei mai buni semănând minunea.
René Char – „Cele mai frumoase poezii”

Firdousi - 99 (1091) Kei Kosro Bijan Merse S-o Privească pe Manije

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Bijan se sculă c-obrajii amândoi împurpurați
ca petalele de roză: de plecare se găti
zicând celui vistiernic: „Să-mi dai mândrul diadem
care taică-meu îl poartă la ospățuri scăpărând
de se luminează sala; dă-mi-l: la serbare plec;
dă-mi colanul și cerceii care i-am primit în dar
de la Kei Khosro, și adu-mi și brățări de la Guiv
încrustate-n nestemate.” Și Bijan își îmbrăcă
haina lui strălucitoare de brocart adus din Rum,
și în diadem își puse mândre pene de vultur,
înșeundu-și telegarul lui pe nume zis Șebrang;
își luă și cingătoare și inel de pahlivan,
și încălecându-și calul, plin de sine, -ncrezător,.
Notă informativă :
celui vistiernic – Adică, Gurguin.
se porni către pădure. Când se-apropie intrând
sub copaci; simți în pieptu-i, sub năvala-i de dorinți,
inima cum i se frânse; sub un chiparos șezu
de-arșiță să se ferească și de-asemeni și-adumbri
telegarul, și purcese — turcomanele femei
pe furiș să le privească. Zări idolii frumoși
ca voioasa primăvară, ca păpuși din Kandahar;
câmpul răsuna de strune de-alăute și de cânt,
și a lumii frumusețe suflete din piept răpea.
Când privi din cort afară, Manije cu mândru chip
îl văzu pe-al oastei reazim, pe Bijan înalt la stat
pe cât este chiparosul, cu obraji strălucitori
precum e Canope, steaua răsărind peste Yemen,
sau petale de crin, două, între negre plete lungi;
și pe capu-i diademul unui mare pahlivan,
și pe piept strălucitoarea haină de brocart din Rum.
Tânăra din cort, sub vălu-i, de iubire clocoti
pentru chipu-i, chip de Soare; îi trimise un răvaș
prin dădaca ei zicându-i: „Mergi sub naltul chiparos,
sub umbroase ramuri; cată cine-i chipul de Crai-Nou,
dacă-i Siavuș din groapă înviat sau vreo pari;
spune-i: << Cum ajuns-ai, oare, în ăst loc? Până aici,
oare, cine te aduse? Fiu ești de pari sau ești
însuși Siavuș și-n inimi focul dragostei reverși?
Oare, Ziua Învierii va să vină de-ai aprins
flacăra acestor patimi? Mai de multă vreme noi
pe câmpiile acestea, an de an, sărbătorim
Praznicele Primăverii, dar venetici n-am văzut
în ăst loc de desfătare, și ești cel dintâi ce-l văd,
omule cu chip de Lună! Spune-mi om ești sau pari;
vino la serbarea noastră să iei parte! Eu nicicând
n-am văzut vreo făptură minunată ca a ta;
acum numele tău spune-mi și mai spune-mi cine ești! >>”
Ascultând aceste vorbe doica tinerei plecă
și porni cu pasul iute; de Bijan se-apropie,
binecuvintări i-aduse, plecăciuni, și-i îngână
vorbele stăpânei sale, și obrajii lui Bijan
se schimbară-n două roze, când bobocii și-i deschid.
Notă informativă :
Siaouș, fiul șabului Kei Kavus ucis de Guerui,
căpetenie din oastea Iui Afrasiab.
Și Bijan, căruia Cerul i-mplinise-orice dorinți,
îi răspunse : „O, femeie, nu sunt eu nici Siavuș
și nici fiul vreunei pari; ci născut sunt în Iran,
țara oamenilor s******; sunt Bijan al lui Guiv,
și de prin Iran pornit-am din dorința de-a lupta
și de-a nimici mistreții ; capetele le-am tăiat
și le-am azvârlit pe drumuri vroind șahului să-i duc
numai colții. De-ale voastre praznice mi s-a vorbit,
și nu m-am grăbit cu-ntorsul la Guiv al lui Gudarz;
am bătut de-ndată drumul către codrul de aici;
în nădejdea că ursita-mi bună va îngădui
să zăresc în vis fecioara șahului Afrasiab.
Dacă vrei să-mi dai o mână de-ajutor, ți-oi dărui
ăst veșmânt care e vrednic de-o șăhiță, și-un pocal
încrustat cu pietre scumpe, ce l-oi umple cu cercei
de-aur și de nestemate. Văd tot șesu-mpodobit
și arzând de giuvaeruri ca un templu din Kitai :
dacă vrei să-mi faci un bine, chiar acum ți-oi dărui
o coroană grea de aur, cingătoare și cercei;
mă vei duce la fecioara ce-are chipul minunat
și cu dragoste de mine-i vei aprinde inima. „
Și dădaca se întoarse cu răspunsul acesta-n cort;
și stăpânei la ureche îi șopti, și-n taină-apoi
îi înfățișă statura 1ui Bijan cel prea-frumos,
și desăvârșirea dată de Cel ce l-a zămislit.
Manije trimise-ndată să se spună lui Bijan :
„Dorurile-ți sunt primite; vino lângă mine-n cort;
luminează cu lumina-ți sufletu-mi întunecat!
Ochii-mi străluci-vor foarte când te vor privi în ochi,
și sădi-voi o grădină miresmând de trandafiri
pe-acest câmp umbrit de corturi. ” Doica iute alergă
pentru-ai spune, și răspunsul de la Manije făcu
din urechea și din pieptul lui Bijan : serai măreț.
Cronica Șahilor