Nobil – Versuri.pro

Dragos Miron feat Wice - Freestyle - Nobil

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

wiCe:
Cine mă pune să tac, ăla mă face să trag
În el cu ură, jură că dacă ar putea mi-ar smulge din gură
Canini, hainii ăștia noi suntem martirii
Cu noi tu nu pici la gunoi, cu noi te ridici
Sezonul nobil, muzica din scară-n scară
Muzica din stradă-n stradă, vrem ostași ca țara țara
Yeah, văd cum banii zboară pe geam și banii zboară pe gram
Și eu stăteam și priveam,
vreți să mă îngropați, vă trag pe toți după mine
Ma doare-n p***a de aia ce-i doare-n p***a de mine
Nu mă suportați dar vă e frică de bine, vă e frică de voi
Și vă e frică de rime
Milioane de versuri, cu miliarde de sensuri, yeah
Milioane de oameni cu milioane de vise și cu inimi deschise,
Milioane de fete poate prea indecise
Dragostea nu se cumpără cu bani niciodată
Băieția nu se cumpără cu marfă
Tovărășia înseamnă să ai respect
Și să știi cum să ții un secret, Yeahh!
Greu pe stradă tată, greu să faci o rată
Greu să împaci o fată, greu să scapi de marfă
Dacă-o faci odată, n-o să scapi vreodată
Tre’ să stai în gardă, tre să sari garduri
Ca să scapi de gardă
Dacă vine ursul stai neclintit
9 mai 6 toți de la capăt
Unde totul s-a creat nimic nu a curs
Mă acuzi, nu mai simt nimic, nu mai chin, nu mai vin sunt obișnuit x2.
Dragos Miron:
Mă auzi că nu mai simt nimic, nu mai chin, nu mai vin sunt obișnuit x2.
Eu sunt Miron un scriitor nebun pe colț deschis
De voi descris, ca scriitorul trist cu motor de scris
Nemuritor și modernist, uite ce mod deschis
Prin geamul vieții văd săracii cum stau cu ochi deschiși
Nu mă privi cu ochii roșii morții voștri, monștrii mei vă mănâncă toți
Monștrii voștri orice vis, uite ce flow desprins din galaxii ciudate
Moarte, găuri negre, închid orice există în jur dar orice trist
Nu sunt în orice bis, mai repetă un fel de poltar
Că-i tai simt ce pofte în ritm de bombă, uite-o oaie!
Numai că asta nu se vinde nu te minte bine
Dacă nu-ți convine, ține-ți banii murdari și dispari
Practic îți omori mc-ul fiindcă mai mult de jumate din bani
Se duc pe droguri dar ce asta nu știai
Ce te-așteptai dar și tu ești cu capul în nori
E vai de capul tău și vai de capul lor mai bine așteptai
Dar tu ce calculai, pare că nici măcar nu calculai
Ce dreacu ai în cap, exact, cred că pe dreacu-l ai
Pare spectaculos, dar de fapt e un spectacol prost
Droguri care îți mănâncă din piele până-n os! Yeah!
Sau doar în capul meu, dacă asculți muzica asta ești în capul meu
E circ, sau doar în capul meu
Nu lăsa muzica mea să intre în capul tău.

John Keats - Dedicație Pentru Nobilul Leigh Hunt [Dedication To Leigh Hunt Esq]

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mărirea și splendoarea au trecut;
Căci dacă hoinărim devreme-n zori,
Tămâia n-o vedem scoțând vapori
Spre răsărit, spre-o zi zâmbind plăcut;
Și nimfele nu vor cânta ca-n rai
Și-n coșuri împletite n-or căra
Violete, roze, pentru-a decora
Altarul Florei la-nceput de mai.
Însă mai sunt și alte bucurii
Destinul veșnic îl voi lăuda,
Da-n vremea-n care pe sub pomii vii
Nu-l mai cătăm pe Pan, eu simt cumva
Că cu nimicuri aș putea slăvi
Un om ca tine, prin purtarea mea.

Johann Wolfgang Von Goethe - Rapsodul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ce aud așa fierbinte
Răsunând afară pe pod?
Cântecul lăsați să intre
Să gustăm din al său rod.
Craiul cheamă, pajul fuge,
Pajul vine, craiul zice:
– Vreau să intre-acel rapsod!.
– Cinste nobili de castele,
Cinste doamnelor de lume,
Mândru cer tu, zeci de stele
Cine știe al vostru nume?
Ochii închideți, nu e timp
În sala asta de olimp
Să caști gura la stele.
Cu ochii închiși, cu grai nespus
De blând, cântă-n sala regală.
Bărbații, dârji, privesc în sus,
Frumoasele în poală.
Cum cântul craiului plăcu
Bătrânului rapsod dădu
Un lanț de aur drept plată.
– Nu, lanț de aur să nu-mi dai,
Dă-l nobililor care
Cu spada-n mână, mândre crai,
Veghează la hotare,
Dă-l cancelarului ce-l ai
Să-l ducă falnic cu alai
Grămezilor ce are.
Eu cânt ca pasărea în vânt
Ce-n ramuri e regină,
Pe lângă cântul care-l cânt
Aurul e doar rugină.
De pot să rog, vă rog ceva,
Din vinul vostru a-mi turna
Această cupă plină.
Ia cupa-n mâini și însetat
El bea vinul regesc.
– Ferice unde acest dat
E-un dar mult prea firesc.
Când vă e bin’ cu adevărat
Gândiți că vă privesc
Și mulțumiți lui Dumnezeu
De clipa cântecului meu
Cum eu vă mulțumesc.

René Char - Unei Seninătăți Crispate - * - 48

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ah, dacă fiecare nobil, în mod firesc și degajat pe cât se poate, și-ar ridica muntele său, punându-și în pericol avutul și măruntaiele, atunci ar trece din nou omul pământean, omul care merge, chezașul care lărgește, cei mai buni semănând minunea.
René Char – „Cele mai frumoase poezii”

Iulian Vesper - Eroul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Îmi plac umerii lui de piatră.
Ochii iuți trecând peste vreme
Adulmecă o fantastică glorie
Care din lut o să-l cheme.
Vorbele au stranii străluciri.
Trupul, înflorit în noapte grea,
Clatină un veac de nebunie
Și la piept îi sângeră o stea.
Înnoptat în ceață și trecut
(Zilele-l poartă, nopțile-l cresc),
În solstiții lucide și clare
Se aude glasul lui domnesc.