noapte ploioasa – Versuri.pro

Salvatore Quasimodo - Poate Inima

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Va să se irosească mirosul acru de tei
În noaptea ploioasă. Fi-va zadarnic
Timpul bucuriei, furia lui,
Acea mușcătură de fulger ce spintecă.
Abia de rămâne fățișă nepăsarea,
Amintirea unui gest, a unei silabe,
Dar ca a unui molcom zbor de păsări
Printre aburi de ceață. Și tot mai aștepți,
Nu știu ce, pierdută pentru mine; poate
Un ceas hotărâtor, care să-nsemne
Începutul sau sfârșitul: o soartă
Geamănă de-acum: aici negrul fumului
De incendii usucă beregata. Dacă poți,
Uită gustul acela de sulf și spaima.
Cuvintele ne ostenesc,
Suie din nou dintr-o apă lapidată;
Poate inima să ne rămână, poate inima…

Matsuo Basho - Sălaș Sărman

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sălaș sărman; / chelălăitul câinelui / noaptea, pe ploaie. →

Mircea Ivănescu - Întuneric

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Într-o noapte a plouat, foarte tare, cu fulgere,
și când am ieșit din casa unde așteptasem zadarnic, s-a stins
lumina electrică în tot satul. Am mers pe șosea –
după un timp nici nu ne-am mai grăbit.
după câțiva pași, ea și-a scos sandalele – și a mers
în picioarele goale pe asfaltul cald al șoselei.
ploua foarte tare – ne țineam de mână – într-un timp am fugit.
ea râdea – se bucura mult – eu eram serios –
dar fugeam ținând-o de braț. Și doar mai târziu,
când a fulgerat și s-a făcut o scurtă zi albă, am văzut
că trecusem cu mult de curtea noastră.

Juana De Ibarbourou - Noapte Ploioasă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Plouă… Așteaptă, nu dormi,
fii atent la ce șoptește vântul
și la ce zice apa care lovește
cu buricele degetelor în geamuri.
Cât de fericit va fi grâul unduitor!
Cu ce aviditate se va îngrășa iarba!
Câte diamante vor atârna, acum,
pe ramurile largi ale pinilor!
Așteaptă, nu adormi. Să ascultăm
ritmul ploii.
Sprijină-ți între sânii mei
fruntea taciturnă.
Voi simți zbaterea tâmplelor tale
pulsânde și calde,
ca și cum ar fi două ciocane vii
care-mi lovesc trupul.
Așteaptă, nu adormi. Noaptea asta
suntem amândoi o lume
ascunsă de vânt și ploaie
în căușul călduț al budoarului.
Așteaptă, nu adormi. Noaptea asta
suntem poate rădăcina supremă,
de unde trebuie să germineze, mâine,
tulpina frumoasă a unei rase noi.
Noche de lluvia.
Llueve… Espera, no duermas,
estáte atento a lo que dice el viento
y a lo que dice el agua que golpea
con sus dedos menudos en los vidrios.
¡Cómo estará de alegre el trigo ondeante!
¡Con qué avidez se esponjará la hierba!
¡Cuántos diamantes colgarán ahora
del ramaje profundo de los pinos!
Espera, no te duermas. Escuchemos
el ritmo de la lluvia.
Apoya entre mis senos
tu frente taciturna.
Yo sentiré el latir de tus dos sienes
palpitantes y tibias,
como si fueran dos martillos vivos
que golpearan mi carne.
Espera, no te duermas. Esta noche
somos los dos un mundo,
aislado por el viento y por la lluvia
entre la cuenca tibia de una alcoba.
Espera, no te duermas. Esta noche
somos acaso la raíz suprema
de donde debe germinar mañana
el tronco bello de una raza nueva.

George Bacovia - Noapte De Oraș

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Noapte de oraș.
I.
Pe caldarâmul ud,
Trap-trap de potcoave,
Autobuze bubuind
Și faruri lunecând
Pe ferestre luminând
Odăi întunecate.
Cu tictac de târziu,
Cu tăceri ce plâng,
Cu noaptea ploioasă
De-afară..
II.
Plouă..
Nu știu nimic..
De zile, de ani,
Fără a găsi
Cum ar fi altă viață..
Același tictac de târziu,
Cu tăceri ce plâng,
Din nici un timp..
Ca noaptea ploioasă
De-afară..