Dumitru Iacobescu – Noapte Fantastică
Pe străzi necunoscute mă duc la întâmplare;În juru-mi: negru, negru,Un negru fin și umed ca un adânc de mare.Arare, la răspântii, vreun felinar ursuz,Dormind pe-un vârf de poartă,Cu inima voalată de o tristețe moartă,Prin care stăpânește odihna – doar amanțiiȘi șoarecii vegheazăȘi-n juru-mi: negru, negru.Dar iată că se rupe o aripă de norȘi luna bosumflată … Citește mai mult