Versuri corectate și adnotate
E negru peste alb, e frig afară;Mi-am făcut suflet șemineu.Stau pe-o sofa lângă antreu..Visez de cum a fost în vară.Am inima în calde flăcări,În minte amintiri trezesc;M-ai frânt de dor, mă rupi, trosnesc..Te văd făclii, dansezi.. Am lăcrămi!.Mi-atingi obrazul cu vâltoare,Mi-e mintea caldă-n suvenir;Cu ochi deschiși sunt în delir..Mai pun pe foc, mențin ardoare.E ger, … Citește mai mult
A căzut zăpadă. Amețit de vinul purpuriu, după miezul nopții părăsești întunecatul cerc al oamenilor,flacăra roșie a vetrei lor. Vai, întunericul!Ger negru. Pământul e aspru, amar e gustul aerului. Stelele tale se închid în semne rele. Zăpadă amară și lună!Un lup roșu pe care îl sugrumă un înger. Pașii tăi scrâșnesc ca gheața albastră, și … Citește mai mult
Noapte de iarnă.Cad din cer mărgăritarePe orașul adormit..Plopii, umbre solitareÎn văzduhul neclintit,Visători ca amoreziiStau de veghe la fereastră,Și pe marmura zăpeziiCulcă umbra lor albastră. Iarna!.. Iarna tristă-mbracăStreșinile somnoroase,Pune văl de promoroacăPeste pomi și peste case.Scoate-o lume ca din basmeÎn lumini de felinare –Umple noaptea de fantasmeNeclintite și bizare. Din ogeagul de cărbuneFace albă colonadăȘi pe … Citește mai mult
Zăpadă dură care scânteie și trosnește.Singurătate, singurătate, noapte risipită de albul cărărilor.O sete aspră mă umple:spațiul, iarna.Nu vei izbucni în curând la picioarele mele,apă adâncă și rece ca și pământul,lume ce uneori prinzi o pojghiță de brumă,și voi, întunericuri desece steaua-mi răpiți?Atunci, amețeală dură, amețeală pură, vei înecafără milă minciunile putrede.Unde ești, amar oceande gheață … Citește mai mult
Calc pe zăpadă și spun: da, e albastră.Mă uit la lună și spun: o să apună curând.Dacă-ar fi fost încă trează dragostea noastră,N-aș fi putut să rostesc nici un cuvânt.Brazii degeaba își sună argintul feeric.Nopțile-acestea nu le mai merit acum,Când m-am deprins ca o fiară cu umbletul prin întuneric,Când nu mai caut sprijinul brațului tău … Citește mai mult