Attila Jozsef – Fără Speranță

Încet, meditând.Omul ajunge, în sfârșit,la un șes trist, nisipos, ud,privește visând, dă din cap,cuminte, rămânând zălud.Așa aș dori să privesc,alene, fără păcală.Susur lucios de topor,cu frunza de plop se joacă.Inima-mi stă pe nimic,cu trup tremurat, e mută,lin, adunându-se în jurstelele, și se uită.În cer, ca fierul….În cer, ca fierul, se-nvârtedinamul lăcuit, rece.Oh, constelații line!În gură-mi … Citește mai mult