Vicente Aleixandre – Surioara
Avea un nas cârn, și era subțire.Cu câtă plăcere alerga pe nisip! Și intra în apăși nu se speria niciodată.Plutea prin apă ca-n elementul ei natural,de parcă valurile ar fi purtat-o spre țărmdin depărtare aruncând-o încoace, nevinovată în spuma apei,cu ochii deschiși spre lumină.Atunci alerga cu valul pe nisip și râdea,râs de copil în râsul … Citește mai mult