ninsoarea – Versuri.pro

Stefan Augustin Doinaş - Ninsoarea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Văzduh nevârstnic. Stau și-ascult
O mută convertire-n lucruri.
Decembrie-mi vestea, demult,
Acest pojar de involucruri
Suflate ca din nări de boi,
Această oarbă constelare
De inocență peste noi.
Ce liniște! Pe inelare
Descind logodne. În auz
(mai vechi sună vechile cuvinte?)
țâșnește, incers, un havuz.
Alcătuire prea fierbinte,
Obrazul nostru plânge, ros
-ca de acizi rotind în pâlcuri-
de-un ger înalt și somnoros,
de-un grai virgin ce pune tâlcuri
pe gură, streșină și vreasc.
Și-mi vine, parcă, să mă nasc.

Nichita Stănescu - Ninsoarea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

De prea multă vreme suntem în viață
ca să nu le știm pe toate ale vieții,
dar trece din când în când îngerul
și deodată le știm pe toate cele deodată
în timp ce le uităm deodată
pe toate cele deodată.
După aceea, cum e și buna cuviință
geometria fulgului de zăpadă se mai schimbă în mâl
în timp ce Nilul
curge, curge, curge.

Aflacailor Adrian - Ninsoarea Îngerilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ninsoare îngerilor o văd
Vâslind prin vidul infinit
Cântarea icoanelor căzute-n
Adormirea timpului rărit
Un vânt absoarbe mâna
De nisip călcată-n asfințit
Ninsoarea îngerilor o văd
Pierzându-se…
Trăgând cortina de sfârșit