Versuri corectate și adnotate
Adio, fără nicio urmare la povești,omule de tinichea, cu țepene încheieturi.Nu pot săruta, ca să nu ruginești,marginea zimțatei guri.Te-am lăsat undeva, într-un loc,la răscrucea căii întoarse cu drumul greșit –ca pe o armură de evul din mijloc,al cărei erou a putrezit.
Să prefac totul în amintiri,fotografii și scrisori,să mă zgârie caligrafia ta subțireși râsul tău să mă întâmpine fixdin odăi, din păduri,și vocea ta, cântând un cântecstrivit pe o panglică,și toate acestea să-ncapăîntr-o cutie pătrată?
În apa înghețatăși stropul să rămână întreg și încremenit– e și acesta un miracol,o ceremonie a lumii, ca să ne desfeteși să ne-nvețe cu legile ei.E atât de simplu:orice copil poate turna un strop de miere sângerieîn apa înghețată.Nina Cassian – Poeme – Cărțile Tango 2020
Călătoream în picioareși, totuși, nimeni nu-mi oferi locul,deși eram cu cel puțin o mie de ani mai bătrân decât ei,deși purtam, vizibil, semnelea cel puțin trei grave beteșuguri:Orgoliul, Singurătatea și Arta.Nina Cassian – Poeme – Cărțile Tango 2020
Câștigătoare,necâștigătoare.Poate printre elechiar lozul cel mare.Mie, dintre destine,care mi se cuvine?„MAI TRAGE O DATĂ”……ÎN MINE!.
Se sparge paharul în mâna ta,pielea te arde ca o leșie,lumea e toată o rană vie,păsările sunt toate de noapte, fiarelesunt toate de pradă; luna și soarelecare de mii de ani lumineazăse extermină până la ultima rază.
– Nu poți iubi Cenușa, a spus el.Cenușa nu are ochi să te vadă nici buze să te sărute.Nu poate bea din același pahar cu tine cenușa.Nu poate înota alături de tine cenușa.– O iubesc, am spus eu.
Eu încă mai sper (așa cum sper că mama meae tânăra, frumoasa femeie din viscăreia-i spun: „vezi, n-ai murit, ba chiar ți-a priitacel simulacru de moarte”) că negurae doar un travestial dorului meu de piatră curatăcare-o va face, foarte curând, să învieși să străbată, albastră, aurie,aerul dulce, neîmbolnăvit,și să nu mai apese pe sicrie.
Numai să nu-mi caut scăpareîn lașa silabă: tu,ci să rămân în speciirare, impare,condamnate la moarte înceatăprin neparticipare.
A te desface de ceea ce ți-a dat naștere,a te desface apoi de tine,a ieși dintr-o protecție egală cu o sclavie,și, ajuns în afara ta, contemplându-te,a-ți face portretul, mai real decât realul,chiar dacă în loc de sprâncenesunt doi armăsari cabrați,chiar dacă în loc de obrajisunt două văi cu oseminte,chiar dacă în locul guriie-o pată de … Citește mai mult