Nimicnicie – Versuri.pro

Mihai Eminescu - Pierdut în Suferință

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pierdut în suferința nimicniciei mele,
Ca frunza de pe apă, ca fulgerul în haos,
M-am închinat ca magul la soare și la stele
Să-ngăduie intrarea-mi în vecinicul repaos;
Nimic să nu s-audă de umbra vieții mele,
Să trec ca o suflare, un sunet, o scânteie,
Ca lacrima ce-o varsă zadarnic o femeie..
Zadarnica mea minte de visuri e o schele.
Căci ce-i poetu-n lume și astăzi ce-i poetul?
La glasu-i singuratic s-asculte cine vra.
Necunoscut strecoară prin lume cu încetul
Și nimene nu-ntreabă ce este sau era..
O boabă e de spumă, un creț de val, un nume,
Ce timid se cutează în veacul cel de fier.
Mai bine niciodată el n-ar fi fost pe lume
Și-n loc să moară astăzi, mai bine murea ieri.

Mihai Eminescu - O Stingă-Se a Vieții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

O, stingă-se a vieții fumegătoare faclă,
Să aflu căpătâiul cel mult dorit în raclă!
N-aflai loc unde capul în lume să mi-l pun,
Căci n-am avut tăria de-a fi nici rău, nici bun,
Căci n-am avut metalul demonilor în vine,
Nici pacinica răbdare a omului de bine,
Căci n-am iubit nimica cu patimă și jind…
Un creier plin de visuri ș-o inimă de rând.
De mult a lumii vorbe eu nu le mai ascult,
Nimic e pentru mine ce pentru ea e mult.
Viitorul un trecut e, pe care-l văd întors…
Același șir de patimi s-a tors și s-a retors
De mânile uscate a vremii-mbătrânite.
Sunt limpezi pentru mine enigmele-ncâlcite:
Nu-ntreb de ce în lume nu ne e dat de soarte
Noroc fără durere, viață fără moarte.
Am pus demult deoparte acele roase cărți
Ce spun c-a vieții file au vecinic două părți…
Cu-a lor înțelepciune nimica nu se schimbă
Cu dezlegări ciudate și cu frânturi de limbă
Ocupe-se copiii… Eu pun o întrebare
Nu nouă, însă dreaptă… nu liberă, dar mare.
Viața, moartea noastră noi le ținem în mâni,
Pe ele deopotrivă noi ne simțim stăpâni.
O cupă cu otravă, un glonte, un pumnar
Ne scapă deopotrivă de-o lume de amar.
De ce țin toți la dânsa, oricât de neagră fie?
Ea împlinește oare în lume vreo solie?
E scop în viața noastră -un scop al mântuirii?
Nu junghiem ființa pe-altarul omenirii?
A gândului lucire, a inimei bătaie
Ridică un grăunte din sarcina greoaie
Mizeriei comune? Trăind cu moartea-n sân
Pe altu-n astă lume îl doare mai puțin?
O, eu nu cer norocul, dar cer să mă învăț
Ca viața-mi preț să aibă și moartea s-aibă preț.
Să nu zic despre mine ce omului s-a zis:
Că-i visul unei umbre și umbra unui vis.
O, Demiurg, solie când nu mi-ai scris în stele,
De ce mi-ai dat știința nimicniciei mele?
De ce-n al vieții mijloc, de gânduri negre-un stol
Mă fac să simt în minte și-n inimă un gol?
De ce de pe vedere-mi tu vălul ai rărit,
Să văd cum că în suflet nu am decât urât?
Viața mea comună s-o târâi uniform
Și să nu pot de somnul pământului s-adorm?.
Zadarnică, pustie și fără înțeles
Viața-mi nu se leagă de-un rău sau de-un eres.
Eu nu mă simt deasupra și nu sunt dedesupt,
Cu mine nu am luptă, cu lumea nu mă lupt
Pentru-o minciună mare ori mare adevăr.
Totuna mi-ar fi mie, căci alta nu mai cer,
Decât să fiu în dreapta ori stânga hotărât,
S-omor și eu pe altul sau să fiu omorât
Și făr’ de nici un titlu în lume să mă-nser…
Căci ce-i la urma urmei minciună, adevăr?..
Să țin numai la ceva… oricât ar fi de mic…
Dar nu țin la nimica, căci nu mai cred nimic.
©Mihail Eminovici (Eminescu)

Mihai Ursachi - În Adâncuri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pogoară-te
dintru adâncuri
dă-mi hotărâre
că nu e nimic
în adâncuri..
că ochii, ah, ochii
nu țin nimic
în adâncuri..
cum în oceane
nu pot să fie
ruini și armade..
că nu e nimic
decât pletele blonde
care-s nimic..
că nu e nimic
în adâncuri
nimic.

Mihai Brinas - Pierderi Colaterale

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

A luat o daltă
și a cioplit cu ea
învelișul unui copac
a rămas o scorbură
agățată în aer
apoi a cioplit
învelișul unui ocean
a rămas abisul
atârnat de cer
a cioplit apoi
învelișul unui munte
a rămas o pictură rupestră
ce îl înfățișa pe el
în mijlocul a nimic
și atât

Carlos Drummond De Andrade - Descoperire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Dintele mușcă fructul înveninat / fructul mușcă dintele înveninat / veninul mușcă fructul și mușcă ... →

Gellu Dorian - Odiseea Lor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Observ din ce în ce mai bine
locurile rămase goale din jurul meu,
nu le va umple nimeni niciodată,
nimeni nu știe mai bine decât mine cu ce pot fi umplute
aceste locuri devenite deodată pustii,
dar mie nu mi se dă voie să o fac,
nu mi se spune nimic,
sunt chiar lăsat să alerg prin ele după formele lor pline,
figuri morgane prin pustiul atât de pustiu.
nici pe cele din mine nu le las neobservate,
acolo cresc umbre care încet-încet îmi vor lua locul,
încât pe străzile pe care eram de regulă văzut
nu vor vedea decât o umbră
pe care nu o vor mai saluta,
nici la cârciumă,
nici la biserică,
nici la taxe și impozite,
nicăieri pe unde voi trece să-mi fac datoria de om al cetății.
nu mai fac niciun efort în acest sens,
sunt deja pe când eram,
deși azi mă văd,
nu sunt nicăieri.
nici măcar strigătul meu mut
nu le mai sparge timpanele astupate cu ceară
în odiseea lor prin care rătăcesc
spre nicio ithacă.

Fernando Pessoa - XXXV

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Am isprăvit. Mi-e inima de piatră.
Azur pustiu, e ziua o statuie
Străină mie, bucuroasă, iată,
De-a fi nu-Eu (vrea chinul să mi-o spuie)
Eu, ce-am dat greş în tot mă tânguiesc
De simplul fapt doar că m-am tânguit,
E soarta lumii, ce e de greşesc?
Şi soarta după Soartă s-a năimit.
De poposim ori adăstăm, ce-nseamnă,
Când semnul nostru e nimicnicia?
Să jucăm jocul cugetul ne-ndeamnă
Cel ştiutor că-aceasta e solia
În stele ce-a fost scrisă şi-a primit,
Când stirpea şi născarea ne-au năşit.