nestatornicie – Versuri.pro

Johann Wolfgang Von Goethe - Nestatornicie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În râu, pe prundiș, cât de limpede pare
Că-s prins de-un val în a lui legănare.
Apasă ca taurul-n piept tânjitor,
Dar simt – de curent ușurința i-e dusă;
Un alt val mă mângâie, stăruitor,
Și simt că-n schimbare-i plăcere nespusă.
O, tinere, fii înțelept – nu deplânge
Frumoasele clipe-ale vieții nătânge;
Când cu ușurință te uită o fată,
Recheam-o, căci timpul trecut săruta-va,
Tot dulce, pe-a doua, pe sâni, cum odată
Abia sărutat-a pe-ntâia, suava.

Hafez - Azi Suverană-n Lume E Nestatornicia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Azi suverană-n lume e nestatornicia.
Cine păstrează pură credința, prietenia?
Cei drepți siliți sunt astăzi, când vremea e hapsână,
La cei nedemni să-ntindă a lor loială mână.
În marea suferinței a lumii, – un om de bine
cu jalea lui nu poate să se ascundă-n sine.
Un cântec clar ca vinul poetul să ne scrie,
Un cântec ce varsă-n inimi un val de bucurie.
Avarul și mâncăul un spic golaș i-ar da
celui ce-n grai de înger ne poate fermeca.
Înțelepciunea-mi spune : ”Fii răbdător, Hafiz
și mergi, oricât de firav ai fi, bolnav ori trist. ”
Răbdarea-i scopul unic! ”Tu cel ce vers suav,
te-ndreaptă, nalță fruntea! Și mergi cu pasul brav! ”
Divanul

Gheorghe Tomozei - Un Echilibru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Și nestatornicia, neașezarea ori vidul,
trebuie să aibă un fel de odaie
unde să nu le ajungă frigul
și unde să se spele de ploaie.
În toate, un punct stabil: în marea
domolindu-și în ancore clătinarea,
în tot și în toate,
păienjeniș și fluiditate
și-ntreagă această mișcare-nțeleaptă
are amestecare cu mâna mea dreaptă.

Ion Caraion - Nestatornicia Orizontul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Către-apus de apus, începe Pontul
cimitirelor marine: Euxin.
Amfore de umbră. Popândăi. Destin
morfolit și-n țăndări… Lungi puhoaie
colcăie-ntruna. Latră. Pleacă. Vin.
Praful morții urcă până la gât.
Drumurile-apun. Se întretaie.
Nu rămâne focului nimic. Decât
nestatornicia, orizontul.
Niște zeamă, niște cocă, niște ploaie.
Timp de pleavă. Cer mai bont ca bontul
oboselii pinten. Pulberi. Inși.
Spre mai jos de jos, începe Pontul
Euxin; meduzele și ciorba
unui fel de terci de oameni stinși,
unui soi acum sublim de idioți.
Pute apa neagră, pute vorba,
saramura, vremea, sângele, put toți.
Balta grasă biruind cu ghiontul.
Bici pestriț, de forma unui rât.
Nu rămâne locului nimic. Decât
(către-apus de-apus și de adevăr)
nestatornic pururi, orizontul.
Niște zeamă, niște cocă, niște păr.
Oxidează soarele. Fidelii
unui soi acum sublim de idioți.
Timp de pleavă. Cer al oboselii.
Dai să scoți un vaiet. Nu-l mai scoți.