Aleksandr Puskin - Mi-Am Înălțat Eu Monument De Mână Necreat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Я памятник себе воздвиг нерукотворный.
А. С. Пушкин.
Mi-am înălțat eu, monument, de mână necreat,
Spre el nu duce, omenesc vreun drum.
Mai sus el își ridică, semeț, al său cap,
Decât columna lui însuși Alexandru.
Nu, eu nu mor întrutotul – sufletul în sacra liră
Va supraviețui cenușii mele, uitarea va fugi,
Și-oi fi slăvit, cât timp pe-aceasta, de sub luna lume,
Fie și un poet singur, măcar, va mai trăi.
De mine se aude, oriunde, în Rusia cea întinsă,
Și-n limba lui, fiecare, putea-va să mă cheme,
Al slavilor nepot, și fin-ul, și sălbatecul încă
Tungus, și chiar calmacul de prin stepe.
Și de popor, de-aceea, voi fi-ndelung iubit
Fiindcă bunătatea, în el, cu lira-mi am trezit,
Fiindcă în crudu-mi secol, eu libertatea am slăvit,
Și fiindcă, pentru cei căzuți, eu mila am cerșit.
Voinței zeilor, fii Muză, supusă preaplecată
Nu te feri de obidă, coroana nu-ți dori,
Egal primește pe lăudători, pe cei ce te contestă,
Cu proștii niciodată, nu ai a te sfădi.
Cătălin Cârceanu, 19 noiembrie, 2015

William Shakespeare - Sonetul 55

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Nici marmura cavoului regal
Nu va dura cât versul meu curat,
Vei străluci în el fără egal
Când ea în timp de tot s-a degradat.
Mii de statui în lupte vor pieri
Şi ziduri groase nu vor rezista,
Dar Marte sau vreun foc din bătălii
Nu poate şterge amintirea ta.
Tu vei călca şi moarte şi vrăjmaş,
Iar măreţia ta va dăinui,
Va şti de tine-n veci orice urmaş
Ce-această lume o va nărui.
Dar pân’ la judecată, negreşit,
Trăieşti şi-n vers şi-n ochiul ce-a iubit.

Nemurire prin artă – Versuri.pro

Aleksandr Puskin - Mi-Am Înălțat Eu Monument De Mână Necreat

William Shakespeare - Sonetul 55