Nemo – Versuri.pro

Stimyboy - Doar Eu și Un Trecut Amar

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nu știu cine sunt și de ce mă tot gândesc
De ce continui să tânjesc și mă tot lovesc
De vorbe triste și idei absurde
Și mă deplasez, dar nu știu încă unde
Mă simt de parcă nu mai am idei
De parcă m-au abandonat toți prietenii mei
Și mă tot întreb, oare asta-s io?
Ajung să fiu numai o umbră și n-am încotro?
Poate viața mea s-a stins și-a rămas doar întuneric
Poate că sunt într-un film și apar doar în generic.
În fața mea mai văd numai pustietate
Nici măcar nu vreau să văd ce-am lăsat în spate
Cred că-s numai urme din trecutul meu
Amintiri peste care am trecut cu greu
Fapte ce-au pătat sute de dorințe
Și lacrimi care-au stins lumânări aprinse
Scriu aceste versuri de parcă le-am mai scultat
Da, știu că-s foarte triste și că e păcat
Faptul că gândesc așa îmi rupe inima în două
Sperând în fiecare zi că v-a începe să plouă
Să-mi spele din păcate și să uit de ele
Dar nu s-a-ntâmplat așa, doar s-au făcut mai grele
Am fost pedepsit să le port în spate
Nu mai sunt același om, acum sunt doar o parte
Mă uit în oglindă și văd direct prin mine
Și mă-ntreb de ce nu mai îmi este bine
Sufăr de o boală, se numește tristețe
Și poate să țină pan’ la bătrânețe
Poate să-ți aducă într-o zi sfârșitul
Din păcate cred că eu sunt fericitul
Care-a câștigat la, ,Roata vieții ce-a apus”
Și sper ca toată lumea să audă ce am spus
Poate vă-ntrebați dacă eu sunt EMO
Răspunsul este, ,nu”, sunt un fel de Nemo
Încerc la fel ca el să știu de ce exist
De ce m-am născut și de ce insist
Când aș putea să mor în mai puțin de trei mișcări
Decât să-mi caut sfârșitul pe-aceste cărări
Decât să cânt această piesă-ntr-un studio
Decât să știe-ntreaga lume, cine io.

Nightwish - Nemo (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Nemo / Nimeni.
Acesta-s eu, ce-n veșnicie
Am pierdut calea spre mine
Unul din cei far’-de nume,
Far’-o inimă curată, care Nordul să-mi îndrume.
Acesta-s eu, de-a pururi far’-de nume,
Ca o ultimă-ncercare așternut-am aste rânduri,
Calea de-a-mi găsi în lume.
Oh, cât tânjesc ca ploaia să m-aline,
Tot ce-mi doresc, de vise nopțile să-mi fie pline.
Pierdută-n întuneric
mi-e inima, iubindă,
As da oricât să regăsesc
speranța cea murindă.
Oh, cât tânjesc după ploaia alinătoare,
Cât îmi doresc iar să mă pierd în visare
O dată și de-a pururi
Și totul pentru-o clipă,
Nimeni mi-e numele, ce-n veșnicie se-nfiripă.
Între a doua și a treia foaie din a vieții carte
Veștejește a mea floare,
Ce „o dată” și „de-a pururi” prin păcatele-mi desparte.
Merg pe calea-ntunecată,
Dorm cu îngeri,
Chem trecutu-n ajutor.
Cu iubirea ta m-atinge,
Revelează-mi al meu nume
Ca să fiu într-adevăr.
Nemo navigând spre casă,
Nimeni, al tău sine, sie-și lasă.

Kazi Ploae - Nemo

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Hipnotic,
Design narcotic.
Fut snobii, falși nobili,
Melodic ești OFF-TOPIC.
Fut oful tău utopic,
Sunteți toți copii,
Aduc potopul,
Pun pe primu’ plan tot Hip Hop-ul.
MC-ii subnutriți vin la kilogram,
Cum poți să fii mai greu ca mine când am un chintal pe cântar.
Sunt prea stresat!
N-am trac
Ca un dac beat te fac praf,
Ca să te trag pe nas,
Intact tactic,
Gata de-atac,
Impact antic,
Banii lu’ tati, da-i! N-am timp!
Tre’ să iau din nou ostatici
Să n-ai dubii!
Sărim ca lupii!
Sute de lupte duse ca-n ultimul scrutin
N-am nimic cu tine,
Va urăsc pe toți, sincer!
Vreau să vă văd venind,
Să vă vând venin,
Să vă vindec.
Ignoranța șterge vise.
Ești un om liber, dar trăiești într-un cadran dintr-un milion de pixeli.
Homar suspect bătând din ușă-n ușă,
Vei afla că cel mai tare drog e propria ta cenușă,
Și fericirea ta, e tăcerea nefericirii,
Inventezi scuze, ca creștinii când le mor părinții.
Știm amândoi cum e să n-ai și să vrei și să ceri și să iei și să speri și să pierzi.
Prieteni-s dezamăgire,
E ca un dealer care spune că n-are nimic pentru tine.
Eram nebun când voiam fericire,
Am dezamorsat în mine o mie de sinucideri!
Mă, Mă, Mai zi o dată să înțeleg,
Care sunt artiștii,
Mereu sunt în fața parcă aș fii un ghid turistic
Ooo, bulevardier pesimist,
Nu știu ce vreau dar vreau să știu că scap de aici, ooo
Definitiv nu vreau să-mi beau cafeaua-n frig.
VOI AFLA ÎN TIMP!
Ooo, bulevardier efemer,
Vin și plec, totul a rămas la fel. ooo
Fără să vreau am devenit un pasager în infernul modern.
Fiind sărac lipit ca un abțibild
Devii mai întunecat decât un bec fără fitil
Plătește statului datoriile
Ești mai mărunt decât monezile de-o mie
Îți numeri zilele
Când pierzi totul, realizezi ce mult aveai
Când n-aveai bani nu-ți permiteai, măcar râdeai
De asta zic defapt
Persoanele din jurul tău meritau acest sfat
Întreabă-te măcar
Cine se aseamănă, se adună
Tu ai scăzut în ochii tuturor
Încercând să găsești o suma
Când totul e complicat ca un DEX
Când orice loc de muncă e un epitet
Tu ce ești?
Măcar știi că ești în labirint
Sau ți-ai tapetat pereții comuni ai vre-unei clădiri
Înnebunind în infernul modern
Închis în tine fără chei, creier sau idei, ce sa mai vrei?
La ce să mai speri? și unde să pleci?
Când televizorul frige și caloriferele sunt reci
Un stundent sărac ar trebui sa știe
Iadul sunt ceilalți, Hip-Hop e ce îți place ție!.
Am mai multe probleme decât o carte matematică
Vin de fiecare dată printr-o poartă cuantică
Calm ca o bombă, nu știi să te porți
Ești mai rupt ca o fotografie după divorț
„Orgoliul tău nebun” poate face ravagii
Dar atâta timp cât nimeni nu-și dă interesu’ e tragic
Mulți încă văd lumini prin capătul tunelului
Dar mulți se întorc de acolo rupți de farul trenului
Dar încet încet încep să încerc să cercetez ce nu-i cert în acest context
Prea mulți cai putere, io am 1000 centrimetri cubi de creier, singura avere
Ție mintea-ți stă pe loc precum șeful statului
Paradoxal, Dumnezeu e-un tip dat dracului
Cred că e al 6-lea caiet, dacă nu voi deveni mc
Măcar o să am ce să fumez
Dar lasă asta acum, uită-te la tine
Taci ca peștele ca ai trăit în peșteră copile
Media minte, presa reclame și afișe
E ca un tatuaj făcut peste-o cicatrice
Se face din orice ca*at spectacol
Cred că un Iisus modern ar cere taxă de miracol
N-am încredere în nimeni
Deci după ce-mi iau bani nu trag linie, trag în tine.
Doi zero zero șase, din nou Kazi Ploae.
Telepatic, apatic, intact tactic
Atac ca-n antichitate, impact antic
La microfon sunt letal,
Ai putea la fel de bine să îi dai unui irakian un tanc
Sunt schematic, prea elastic, intergalactic, vin de departe
Îmi pierzi urma când dau duma
Tu ești un băiat isteț, poate d’aia tragi numa’ huma
Prima grenadă aruncată în mulțime
Sunt ca dragostea oarbă de la prima privire
Sunt ca un milion de gloanțe pentru două vorbe
Sunt ca zâmbetul ironic de pe gluga unei cobre
Sunt ca prima grenadă aruncată în mulțime
Sunt ca dragostea oarbă de la prima privire
Sunt ca un milion de gloanțe pentru două vorbe
Sunt ca zâmbetul ironic de pe gluga unei cobre
Metamorfoza te face să devi sălbatic
Imediat ce dai, vrei, dar te zidești altfel
Totul e amuzant până ți se întâmplă ție
Ție, banii n-aduc fericirea nu știu dami-i mie
Un topor, două topoare, 3 topoare, patru
Îmi pierd mințile în nopțile în care le caut
Și acum trăiesc confuzii
Căci am luat o supradoză de iluzii
Dar eu sunt ca prima grenadă aruncată în mulțime
Sunt ca dragostea oarbă de la prima privire
Sunt ca un milion de gloanțe pentru două vorbe
Sunt ca zâmbetul ironic de pe gluga unei cobre
Sunt ca prima grenadă aruncată în mulțime
Sunt ca dragostea oarbă de la prima privire
Sunt ca un milion de gloanțe pentru două vorbe
Sunt ca zâmbetul ironic de pe gluga unei cobre

Nightwish - Nemo

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Acesta-s eu, ce-n veșnicie
Am pierdut calea spre mine
Unul din cei fară de nume,
Fară-o inimă curată, care Nordul să-mi îndrume.
Acesta-s eu, de-a pururi fară de nume,
Ca o ultimă-ncercare așternut-am aste rânduri,
Calea de-a-mi găsi în lume.
Oh, cât tânjesc ca ploaia să m-aline,
Tot ce-mi doresc, de vise nopțile să-mi fie pline.
Pierdută-n întuneric
mi-e inima, iubindă,
Aș da oricât să regăsesc
speranța cea murindă.
Oh, cât tânjesc după ploaia alinătoare,
Cât îmi doresc iar să mă pierd în visare
O dată și de-a pururi
Și totul pentru-o clipă,
Nimeni mi-e numele, ce-n veșnicie se-nfiripa.
Între a doua și a treia foaie din a vieții carte
Veștejește a mea floare,
Ce „o dată” și „de-a pururi” prin păcatele-mi desparte.
Merg pe calea-ntunecată,
Dorm cu îngeri,
Chem trecutu-n ajutor.
Cu iubirea ta m-atinge,
Revelează-mi al meu nume
Ca să fiu într-adevăr.
Nemo navigând spre casă,
Nimeni, al tău sine, sie-și lasă.