Angelica Stoican – Neiculiță, Om Frumos
Neiculiță, om frumos,Eu când te văd m-așez jos,Când ridici sprânceneleMă lasă puterile.Doru-i hoț de drumul mareNu iese la fiecare,Numai la mândre ca mineȘi la voinicei ca tine.Dragostea-i povară greaDrag i-e omului cu eaEu o port în pieptul meuȘi nu mai zic că mi-e greu,Dragostea-i piatră de moară,Dar mie-mi pare ușoară.