negru pe alb – Versuri.pro

Rushty - Negru Pe Alb

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Am spus STOP, gata, mi s-a tăiat filmu’,
Simt bătaia inimii cum o atinge negativu’,
Diferit de restu’ cu concepții diferite,
Vad cu ochii mei toate visele zdrobite,
Că niciunul dintre voi nu-și arată caracteru’,
Toți sunt cu două fețe doar să își umple portofelu’,
Și am crezut ca prostu’ în ceva ce nu avea să fie,
Mi-aș fi dat și sufletu’ pentru o clipă de bucurie.
Așa-i, băi fraiere, când te încrezi în oameni falși,
Îți iei lovituri din mers și mereu ajungi să cazi,
Îți dai cu capu’ de pereți când ajungi să realizezi,
Că, de fapt, te-ai înșelat și nimic nu e cum crezi.
Timpu’ nu se oprește și nu merge înapoi,
Oameni se pot schimba, dar nu și ăia ca voi,
Până să îmi dau seama deja mi-am luat țeapa, frate,
Nu mai pot schimba nimic, las regretele în spate.
S-a-ntunecat afară, totul pare incolor,
Și curge pe foaie versu’ spre un alt decor,
Las negru pe alb gându’ ce-mi tulbură noaptea,
Aud voci în jurul meu ce-mi spun: „Ai ales dreptatea”.
Și încerc să trec peste, să iau totul de la capăt,
C-am trăit într-o iluzie ce părea că n-are capăt,
Încerc să trag o linie și să aflu rezultatu’,
Am ajuns la concluzia c-an final se alege praful.
Și cu ce te alegi când lupți întruna ca nebunu’,
Oricum nu ești apreciat, lași în urmă numai fumu’,
Caut o foaie în buzunar și filtru de la pachet,
Și construiesc instrumentu’ ce mă face să zâmbesc.
Pentru unii fericirea stă în lucruri materiale,
Mă piș pe ele, bunuri pentru mine n-au valoare,
Nu țin cont de bani, că se duc pe p*** toți,
Și-n final ajungi să fii doar cu p*** în chiloți.
Unii ajung să aleagă banii și traiul din alte țări,
Și dau totul la o parte, da’ toate astea au urmări,
Trec ca orbii prin viață și uită ce-i important,
M-ai dat o dată la o parte, nu regret că ai plecat.
S-a-ntunecat afară, totul pare incolor,
Și curge pe foaie versu’ spre un alt decor,
Las negru pe alb gându’ ce-mi tulbură noaptea,
Aud voci în jurul meu ce-mi spun: „Ai ales dreptatea”.
Trec nopțile cu greu, am mintea plină cu gânduri,
Țin strâns în mâna dreaptă pixu’ ce pictează rânduri,
E singurul remediu și cel mai bun tratament,
Și nu mă lasă baltă precum alții în care cred.
Am în minte cicatrici ce nu pot fi vindecate,
Că am crezut în multe, dar toate au fost eronate,
Toți te joacă pe la spate, nu țin cont că le ești frate,
Și te vând pentru valori ce-o să fie epuizate.
Nu știu ce crezi tu sau cum înțelegi ce spun,
Dau vers după vers din tot ce trăiesc acum,
Am pornit de mult la drum și am prins deja avânt,
Singurul în care cred e microfonu’-n care cânt.
E singuru’ lucru care mă face să știu,
Că o să-mi fie alături cât timp o să fiu viu,
Nu pot fi indiferent, că toate astea mă afectează,
Da’ știu că acolo sus o stea încă luminează.
S-a-ntunecat afară, totul pare incolor,
Și curge pe foaie versu’ spre un alt decor,
Las negru pe alb gându’ ce-mi tulbură noaptea,
Aud voci în jurul meu ce-mi spun: „Ai ales dreptatea”

Kepa - Negru pe Alb

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Nu vreau nimic din ce nu-i al meu, pentru c-așa am fost crescut
Iar dacă mi-am dorit ceva, am învățat să lupt
Chiar dacă n-a ieșit mereu așa cum am vrut
Am ținut în mine, după care-am luat-o de la-nceput
La fel ca și ai tăi, ai mei au tras foarte, foarte mult timp
Poate mult prea mult, pentru ce-au avut în schimb
Stau și mă gândesc de ce să dau de veste
În această poveste tristă
Că nu-s Oreste
Că mi-este peste măsură
Nu-i glumă, mă simt cusut la gură
Chiar dacă am strâns atâta ură
Într-o lume dură
Dacă aveam gânduri bune, cu siguranță făceam un șlagăr
Făceam un clip cu p***e, și-o ardeam ca un sucker
Să-mi fac loc printre laturi
Din alte culmi
Încep să sap
Am principii pe care nu le-ncalc
De fapt, te calc pe cap
Ești un băiat dur, când dai cu pumnu-n jucării de pluș
De fapt, un biet pusti
Îți dau să guști
O să te c*ci găluști
Ți se-apleacă
Ia traista, te rog, și pleacă
Pleacă de tot, dacă tot o faci, fă-o cu tot cu șatra
Nu prea merge ca pe roate
Va roade, da’ poate se poate
S-aveți norocu’
Arde-va focu’ prostiei voastre
Să dea roade!
Nervii mei nu țin prea mult
Am să vă bag p**a-n gât
Pe piesa asta mi-a zis mama să nu vorbesc urât
Hei, nu stau ascuns, nu fac cu chimiști
Ca tu să poți să-mi zici
Că nu pot vedea de 20 de ani cum se fură pe-aici
Și-ți vine să strigi: « Atenție! », copii cresc printre seringi
Și-ți vine să strigi: « Fugiți! », o să muriți cu zile aici…
Ilegal sau legal
Banii apar sau dispar
A doua zi alergi de nebun să-i faci iar
Și uite-așa, vrem-nu-vrem, banii ne controlează… Viața
Ne spulberă speranța
C-am ajuns să stăm în fața
Situației de-a le spune copiilor că n-ai ce să le pui pe masă
E una din zilele multe, când îți vine să dai foc la casă!

Blad3 - Negru Pe Alb

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Când fiecare lacrimă e un mister, o durere
Și sufletele noastre urlă-n tăcere
Trag linii între noi și cei ce o duc pe roate
Și ne privesc cum înaintăm trăgându-ne pe coate
Aprind speranța și vise ca într-un crematoriu
În timp ce familii din țări sărace intră din doliu în doliu
Ne omoară în tăcere, nasc cruzime, durere
Globul pământesc e o afacere condusă de hiene
Înaintăm în probleme, omul de rând e forțat să-ndure
Crize financiare fac să împuțineze din lume
Acuză oameni nevinovați, ăștia-s criminali, nu-i glumă
Transformă sclavi în bani, ne controlează din umbră
Ne pun în aceeași turmă, varsă sânge, n-au regrete
Roboți trăiesc din putere, fără griji sau sentimente
Copii ce mor de foame, familii trăiesc drame
Cresc săracii fără mâncare și mulți fără de mame
Când sufletul sângerează într-o agonie pustie
Bani murdari fac diferențe între bogați și sărăcie
Oceane întregi de lacrimi de îngeri plânse
Neîncetat cad peste noi, născând surâse triste
Minți blocate-n ceață, fără regrete fură
Să trăiască o viață mai bună, când restu mor de foame, îndură
Paradisul e în altă lume, nu putem să sărim gardu
Și nici Domnul Ceresc, nu vrea să distrugă iadul
Că poți să ai sufletul mare, da’ asta nu-ți ține de foame
Când oamenii sunt animale, cu inimi de fiare
Și i-am pictat pe toți, de la oameni la roboți
De la criminali la hoți, cei care închid porți
Pun pistoale la tâmple, n-au remușcări, resentimente
În minți deștepte, lasă răni, sunt permanente
Mame își plâng fiii, obligați să plece departe
Lăsând tristețe în spate, părinți ce se sting în rate
Pe străzi oameni săraci, trăiesc de pe-o zi pe alta
Întrebându-se cât o să mai îndure, blestemându-și soarta
În timp ce ei se omoară pe aur și petrol
Ăsta nu-i războiul nostru, e tărâmul lor
Și pun o paranteză și îi descriu și pe cei ce
În țara noastră ne conduc pe degete
Cei ce ne distrug speranțe, deși avem aceiași străbuni
Și își permit ca să ne vândă, minciuni după minciuni
Lasă generații să sufere, îngroapă istorii
Ne mint sub tricolor, ne fac ca să uităm de glorii
Ignoranța e închisoarea în care stăm captivi
Creată de hoți analfabeți, nebuni, pitici, bețivi
Cu steaguri rupte, luptăm dar cine ne ascultă
Și… ignoră, lasă, îndură, sunt ironic… uită.
I-ndiferent ce facem, tot le cădem pradă
L-uptăm, suntem manipulați, dar mulți nu pot să vadă
L-abirintul ăsta-i infinit, scăparea duce la moarte
U-neltesc împotriva noastră cu demonice aparate
M-inți controlate, injectate cu minciuni
I-nimi ce nu mai pot să-ndure se pierd în promisiuni
N-aivi suntem noi, ei sunt mai presus de tot
A-r vrea să nu mai gândim deloc, exact ca un robot
T-iranii ăștia trag sforile, ne urlă în timpane, doare
I-nocenți îi ascultăm, fără de scăpare

Atila - Negru Pe Alb

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Mă chinui mult să scriu, dar în zadar și un gust amar,
Și un alb de var și un calendar, sentimentul solidar,
De ce te am? Și ce să am și aș mai vrea încă un gram,
Încă un sertar cu doar un zar și linii mari ca un tavan.
Ascultă-ți corpul și plantele, corbii și astrele,
Corzile și tastele, viorile și casele
Și vocea ta, căldura mea și visul tău să fii cu ea,
Amețeala, greață, da, nu contează ce-aș mai vrea.
Am murit și sunt la morgă, inima varsă o tonă,
Ne iubim în acetonă, dragoste de mefedronă,
E 4 dimineața, în zare se vede ceața,
În sare se vede otrava, am ochii roșii ca lava.
Mă regăsesc în ce am zis, ce am scris, ce am transmis,
În totul, că mi-am permis și am intrat pe interzis,
Am oprit în primul stâlp, mă bucur în abis.
Nu e loc de nimeni, vis-a-vis de vis totul s-a stins.
Îmi place locu’, îmi place focu’, natura deschide totu’,
Latura descrie totul, aerul și corbul.
Ai însemnat destule, n-au fost seri să nu le numeri,
N-au fost gânduri despre lume, să te port acum în cuget.
Îmi amintesc tăcerea care-o spun și ca răspuns,
Indirect cred că m-asculți, aveai dreptate, chiar m-am dus.
M-am urcat prea sus, nu prea mai pot să stăpânesc,
Aerul pătrunde lent, retrăiesc tot ce iubesc.
Ai uitat că eu sunt om și caut somn să pot să dorm
Și caut clor să pot să mor, multe semne pe covor.
M-am ars pe pielea mea, pe limba mea, da’ ea glumea.
Și-am glumit și eu când am zis că asta-i viața mea.
Acum dă-o-n p***a m*-**i, ce naiba vrei să mai spui?
Mi-e de ajuns monologul ăsta ce-mi dă-n cap ca un cui.
Magia în zăpadă se-mprăștie-n milioane,
Se împrăștie-n chimicale de te sparg prin difuzoare.
Iubește ce te omoară ca să mori plin de iubire,
Casa mea e o clădire fără geamuri, doar cu grile,
Fără ceasuri, doar cu sticle, fără pereți, doar pastile,
Zdrobește-le pe toate, fă o linie cât o carte,
Fă o linie cât o noapte, fă o linie doar din șoapte.
Șase lucruri în etape, număr fulgere-n instanțe,
Nu mă zbat degeaba în plase, toate fețele sunt false.
Refren 2x:
Dumnezeu bate la ușă, nu-i deschid, e ocupat,
Nu-i destinul, e un drac cu foițe și cu Skunk,
C*****ă și mult praf, Magicul mă ține treaz,
C*****a mă face vag, asta e negru pe alb.