ne rotim

Ne rotim până amețim,pe sferele stropilor unor Amintiri,în care ne ghicesc Durerile,Compromisurile,ce avem să le facem,mai ales atunci când udăm,Florile de Lacrimi,ale Speranțelor ruginite,ce foșnesc suspinând,sub tălpile Viitorului tomnatic,care-și dorește să ajungă,cu tine Iubire,la Altarul Morții,care să ne binecuvânteze,Absurdul acestei Existențe,a Deșertăciunii,alături de care,ne rotim,până când amețim,în dansul sinistru al Vieții.