Jorge Guillen – Naufragiat Uimit
Pe plajă refugiindu-se Odiseu,Naufragiat şi gol,Zări câteva fete.Ele-au fugit. Rămas-a nemişcatăDoar una. Talia-şi înalţă mândru.Încremenire! Acoperit cu frunzeNaufragiatul prins-a să vorbească.Cu glas înflăcărat, privirea fermecată.„Cine eşti tu, o, prea frumoasă fatăCu braţe-atât de albe? Eşti zeiţăDin ceruri coborâtă pe pământ?Ori doar femeieAsemenea cu zeii?Ferice de părinţii ce te-au adus pe lume.Nicicând zărit-au ochii mei aşa … Citește mai mult