Radu Gyr - Descălecător
Se rezimau pădurile în ghioage. / Munții tăceau cu stemele pe frunți. / Grei, se … →
Se rezimau pădurile în ghioage. / Munții tăceau cu stemele pe frunți. / Grei, se … →
Stelele-n cer, deasupra mărilor, al depărtărilor, până ce pier / După un semn, clătind catargele, … →
În mine port terase fără număr. / Spre mare dau cele mai albe, gata / … →
O, cu ce melancolie / mă gândesc la tine. Tu, / negreșit, ai fi văzut … →
Ridic mâinile (urechea ta asculte): / un foșnet vag se-aude; e de-ajuns, / singur fiind, … →
Între masca de brumă / și cea de verdeață – / iată, momentul în care … →
Eu te găsesc în lucrurile toate, / cu care-s bun, şi-am gingăşii frăţeşti; / bob, … →
Să nu vorbim de tine. După natura ta / ești inefabilă floare. / Altele sunt … →
Această lumină ar putea / o-ntreagă lume să redea / Sau poate mai degrabă / … →
Ce crug mai trainic, oare-i / decât al rusticanei / legi: zilei Sfintei Ane-i / … →