natura urbana – Versuri.pro

Jorge Luis Borges - Cartier Recucerit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nimeni n-a perceput frumusețea
drumurilor habituale
până ce, groaznic în tumult
și dureros în contorsiunea de martir,
se prăvale zdrențărosul verde cer
în grozavă abatere de apă și umbre
puterea de neabătut a vremii
s-a abătut asupra caselor umilite
iar lumea deveni privirilor oroare,
însă când un arc benign
a luminat cu ale sale culori cerul
și mireasma pământului umed
făcu să respire grădinile
ne-am pornit pe străzi
ca printr-o recuperată moștenire.
În ferestre se oglindea generozitatea soarelui
și-n luminândul frunziș
vara-și susura imortalitatea fremătândă.

Zgarie Nori feat Raluca - Hoinar

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cu mâna-n buzunar, hoinar
și haina de vară pe umăr.
Mă plimb, pașii-s ușori pe urmele de nori
făcute altcândva să nu cumva să calc în ploi
copacii îi catâr din catări
flori de sub trotuar cântăresc în nări
flori de pe antene cad parcă în refrene
calc parcă prea devreme iar ceasul stă și geme
să-mi stea pe gene o aripă de pasăre opresc
o prescurtare către zburare așa c-o răpesc
pe gură o pun îmi trage buza-n sus și zâmbesc
și fluier un cântec lăutărește
volumul meu scade, peisajul crește
plimbarea mea mă duce de mână
o dulce stăpână mă duce de mână.

Refren: Vise și mâini în noi, pași în doi, te-aștept în ploi.
Cântece, soare râzând, păsări ne vom fi curând, te-aștept în gând.

Silueta mi-am lăsat-o-n voia nopții
la păstrare și picioarele mă plimbă ușurel în galantare
și timpanele îmi fluieră a liniște. Nu doare. Ca sunt singur și asfaltul
.. mă urmează moale..
cât îmi place să te văd cum clipești din felinare
mă saluți din semafoare. Îmi arunci câte-o cărare
o străbat cu ochii-n soare. Și mă pierd.. plăcut.
și mă scutur mut de troienele amare
căpătate-n capitale, suntem păsări călătoare în pachet cu o țigare.
și c-un dor nespus de mare.. de mare..
ne vedem cât de curând.. eu te port în piept și-n gând
.. dacă-s bine unde sunt.. îți trimit felicitare..

Ezra Pound - Într-O Stație de Metrou

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ivirea acestor chipuri în mulțime; / Petale pe o creangă umedă și neagră. →

Ismail Kadare - Felinarele Miezului de Noapte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Noaptea este la mijlocul drumului ei.
Pășesc
Sub felinarele aprinse
De gândurile uriașelor hidrocentrale.
Cad pe pământ
Foșnind dureros
Frunze uscate.
Dăruiți-mi ceva din gândurile voastre,
Gânduri rotitoare în turbine gigantice,
Voi, felinare ale miezului de noapte.

Ion Caraion - Câte Vieți Date Întâmplării De Zestre

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

câte vieți date întâmplării de zestre
câte clipe de gheață câte șoapte
câte biciclete câte ferestre
câte morți așteptându-și rândul
câte vrăbii urbane câte mierle campestre
câte cuie roșii zi și noapte
găuresc pământul…

Boris Pasternak - Vara În Oraș

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Se vorbește pe șoptite,
Glasul parcă ți se taie,
Iar femeia, de pe ceafă,
Și-a strâns coama-n creștet, claie.
Stă sub pieptenele greu
Ca sub coif, într-adevăr,
Când pe spate-și dă ea capul
Cu podoaba grea de păr.
Strada caldă, noaptea caldă,
Vremea rea se cam abate,
Târșâitul de picioare
Este o realitate.
Chiar că tună! Sus pe bolți,
Bubuitul – ce năpastă!
Vântul saltă, la un colț,
Perdeluța din fereastră.
S-a înstăpânit tăcerea.
Aerul parcă-i de fier
Scăpărările de fulger
Scotocesc nervos prin cer.
Când s-arată dimineața
Și-ncep străzile de ard,
Sugativa prin băltoace
Soarele pe bulevard.
Teii-n floare, secularii,
Teii-nmiresmați – mahmur
Cată: li-i necaz pe vreme
Fiindcă n-au dormit destul.

Arthur Rimbaud - Cu Muzica

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Piața gării, în Charleville.
În piața împărțită-n peluze verzi, scuar
În care, cu măsură, copaci și flori îmbie,
Greu respirând zăduful, burghezii iar și iar,
Joi seara, își tot poartă pizmașa lor prostie.
– În mijlocul grădinii își clatină-ntr-un vals
Orchestra militară chipiele senine :
– În față-s filistinii cu aerul lor fals ;
Notarul de vreo locuri cu monogramă plin e.
Stridențe, cu lornioane, vechi rentieri decid:
Își trag slujbașii, puhavi grăsunele lor dame
Și-ndată după ele, oficiind drept ghid,
Vin cele cu volane ca rupte din reclame ;.
Pe bănci vopsite-n verde pensionari băcani,
În timp ce cu bastoane nisipul îl tot scurmă,
În grupuri, gravi, tratate dezbat, apoi în bani
Fac estimări și iară încep : “Până la urmă!..”.
Cu fese revărsate pe bancă un burghez,
Și cu lucioase nasturi pe burta sa flamandă,
Își savurează pipa, din care fire ies,
Tutun cu-aromă fină – doar știți : de contrabandă! –.
Rânjind vin haimanale pe verdele gazon ;
Mai galeșe-n privire la sunet de tromboane,
Fumând suave roze, prunci mângâie cazon,
Pe doici să le seducă, naivele cătane…
– Și iată-mă, zănatic ca un student, mă țin
Pe sub castani verzi după prea sprintenele fete,
Iar ele își adu seama și, -n râs ca din senin
Pufnind, priviri aruncă spre mine, indiscrete.
Nimic nu spun : le caut cu ochii dalbul gât
Pe sub nebunești șuvițe, iar gândul mi se surpă
Sub gingașe podoabe și sub corsaje, cât
Să prind divinul spate și-a umerilor curbă.
Pantofii într-o clipă, ciorapii-apoi le scot
– Ars de plăcute febre, le reconstitui trupul.
Își tot vorbesc în șoaptă și nostim mă socot
– Simt cum îmi vin pe buze săruturi fără scrupul

Vasko Popa - Păpădia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Galben ochi al singurătăţii
La marginea trotuarului
La capătul lumii.
Tălpi oarbe-i presează
De pântecele de piatră
Gâtul.
Coate subterane-i îndreaptă
Rădăcinile
Spre negrul pământ al cerului.
Răscrăcăratul picior de câine
O sfidează
Cu o ploaie fierbinte.
N-o bucură decât
Rătăcitoarea privire a trecătorului
Care-i înnoptează-n
Corolă.
Astfel
Se stinge chiştocul
Pe buza inferioară a neputinţei
La capătul lumii