natura suflet – Versuri.pro

Samuel Taylor Coleridge - Naturii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Într-adevăr, poate visez mereu
Că-ncerc să iau din tot ce-a fost creat
Plăceri ce-n piept pătrund neapărat;
Şi-n frunze, flori, ce sunt în jurul meu,
Iubire caut şi pios elan.
Aşa sunt eu; iar lumea dacă vrea
Să ia peste picior credinţa mea,
Nu simt că-s trist sau că trudesc în van.
Altarul mi-l voi face pe ogor,
Şi-acoperiş va fi domul ceresc,
Iar dulcele parfum al florilor
Va fi tămâia ce Ţi-o dăruiesc,
Căci Unic Domn, ca preot mă cinsteşti
Şi jertfa mea umilă o primeşti.

Emily Dickinson - Nu-Mi Spune Curcubeul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nu-mi spune curcubeul:
Sfârșită-i vijelia.
Mai mult convinge însă
Decât filosofia.
Din for se-ntoarce floarea mea –
Îmi spune tot ce nici
Un Cato n-ar fi dovedit:
Sunt păsările-aici!

Nicolae Labiș - Imn

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Natura, al plăcerii altar și-al suferinței,
Mă-ncânți când frumusețea curată mă înveți
Și mă-ncântați, târșnițe din arcurile minții,
Ideilor, în grindini de săgeți.
E poezie-n dură sforțare omenească:
Efortul unor brațe crispate de oțel,
Efortul unui suflet luptând să-și stăpânească
O patimă mai mare decât el.
Dar eu cunosc puterea ce, peste toate-aceste,
Cuprinde-ntr-însa duhul adâncilor mișcări,
Ca soarele, deasupra zăpezii de pe creste,
Ca vântu-n pânza navelor pe mări.
Săgețile gândirii ce-nvălmășite-aleargă
Le-adună și în taine le-mplântă, drept șuvoi,
Ca învelișul aspru al tainelor să-l spargă
Și să răsară adevăruri noi.
Iar omului, această putere colosală
I-a îndreptat efortul pe rodnicele căi –
Să zămislească noua natură, amicală,
Din fier și piatră, gânduri și văpăi.
Priviți natura nouă: vulcanii din furnale
Erup și își încheagă în forme roșul miez!
Priviți, din mohorâte, acvatice cvartale
Cresc delicate lanuri de orez!.
Vibrând pe stâlpi de fontă nevroticele fire
Duc zărilor desfrâul de ape, preschimbat;
Și-n locurile unde era nemărginire
Orașul crește-n rocă îmbrăcat.
Vezi, suflete, cu toate acestea, îți rămâne
Plăcerea încleștării cu-al patimilor vânt;
Poți fi chiar trist ori vesel tu poți privi spre mine
Între-nstelări aduse pe pământ.