Alexandru Macedonski – Între Frunze
Grădina este plină de taina fericiriiȘi nu e fir de iarbă de-alt fir nendrăgostit;E mai, când nu e frunză să n-aibă al iubiriiFior nedeslușit. Micsandra spre rozetă se pleacă fermecată,Garoafa râde-n soare cu roșul ei mănunchi,Iar vița se ridică pe măr, amorezatăDe verdele său trunchi. Rochițele, în brațe subțiri, dar încordate,Strâng vișinul, și cracă cu … Citește mai mult