natura romana – Versuri.pro

Serghei Esenin - Mălinul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mălinul a dat în floare
Ca-n fiecare mai,
Cu crengile ușoare
Deschise-n evantai.
Ca mierea cleiul pică
Broboane de pe trunchi,
Iar iarba încă mică-i
Sclipește sub genunchi.
Pe-alăturea își mână
Un pârâiaș zglobiu
Prin iarbă și țărână
Șuvoiul argintiu.
Mălinul-i plin de floare,
Cu crengile-atârnând,
Și frunzele la soare
Și le-ncălzește blând.
Pârâul unda-și mână,
Zvârlindu-i stropi din mers
Și tainic îi îngână
Un firicel de vers.

Zaharia Stancu - Izvorul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Miroase a pământ, a umed, a nori.
Mâine, primăvara va pătrunde-n oraș
Cu trăsura plină de flori.
În fața ei se vor deschide toate ușile.
Ca să iasă din bârlogul de iarnă,
Urșii trebuie să meargă de-a bușile.
Ciutele vorbesc între ele în șoapte
Despre lupii ce cutreieră câmpul
Și despre iezii fătați peste noapte.
Primăvara va veni, va pleca,
Cu altă iarbă, cu alte zăpezi,
Dar izvorul vieții nu va seca.

Ion Pillat - Fagul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

La margine de codru stătea, așa de-o parte,
Ca unul care frunza și umbra nu-și împarte
Cu alții. Singuratic se bucura de cer.
Și turma care suie la munte în Prier.
Și turma ce coboară când negura e joasă,
Le adună în roată coroana maiestuoasă.
Din când în când un vultur venit de pe Parâng
I se oprea pe ramuri. Furtunile, ce frâng
Stejari și brazi, pe dânsul nu l-au răpus nici una.
În nopțile de vară strângea în brațe luna
Și, ca o soră, ploaia i se plângea la piept.
Zbucnit din rădăcină, adânc și înțelept,
Creștea tăcut cum crește pe ceruri Carul Mare –
Și frunza lui de aur în lină scuturare
Cădea, din toamnă-n toamnă lăsându-l tot mai tare.
O bună dimineața, călcând cu pasul greu,
Doi bieți creștini urcară purtând un ferăstrău –
Și umbra le-ntinse copacul cu iubire.
Abia când fu să pice avu o tresărire –
Își clătina pe ceruri frunzișul fără vânt
Și, prăbușit pe spate la pământ,
Le dărui, în cruce, tulpina preacurată.

Ion Horea - În Fața Zăpezii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Treci limpezindu-te-n pământuri mult întârziată,
Rămasă dintr-o zi de toamnă și așteptată-n vremea ceea
Peste câmpia ca o tablă de diamant și ciocolată,
Pe care cobora spre ziuă și se-nălța-n amurg scânteia.
Să-ntârzie doar prospețimea hotarelor în nesfârșite
Și plopii-albaştri, trași de două peneluri lângă drumul țării,
Când peste vârful lor va trece cu fluieratul ei subțire,
Întoarsă, mierla primăverii ce nu ne poate da uitării.