Carmen Sylva – La Temelia Castelului Peleș
Vor gânduri să pogoare,Ca frunza codruluiPlutind șovăitoareDeasupra visului.În cântec îndrăznirăIvirea spre lumină,Furtuni le prigoniră,Zvârlindu-le în tină.Dar din adânc mijescA sevelor puteriCe iară se ivescCântând în primăveri.Din despicata frunză,Din frunza scuturată,O viață nouă încăPrin ani din an se-arată.Iar firea re-nnoităUn gând își luminează:Că-n frunza gălbenităRămâne încă rază.Aceeași e lumina,Și-n zori, și-n asfințire,Cântarea, rugăciunea,La fel au înfrățire.Gânduri … Citește mai mult