Artur Enăşescu – Afrodita
În hău de mări, bătute de furtună,La pieptul spumegatului talaz,Prinzându-i gingaș, brațul de grumazDormea seninul ca un fulg de lună.Seninătate, zbucium, împreună,Uniți de sorți pe-al apelor podghiaz,Născură, robi aceluiași extaz,Nemărginirea, floare de genună.Și haosul gemu de fremătare,Când cea dintâi semeață-ntruchipare,Vis cald! Femeia, amforă de slavă,Zbucni legănătoare și suavă,Vrej de senin cu fruntea-n sârg de stele,Din … Citește mai mult