Giuseppe Ungaretti – Nașterea Aurorei
În blânda sa manta și-n nimb,De la sân fugară,Batjocoritoare și se pare chemată,O floare de palid jăraticSe smulge și se aruncă, fecioara noapte.Este ceasul desprinderii întâiului clarDin ultimul tremur.În marginea cerului un vertij livid se deschide.Degete ca smaraldulCu mișcări anapoda țesO pânză.Și umbrele de aur, tăcând pregătiteDe inconștiente suspine,Mută brazdele în efemere râuri.