nămol – Versuri.pro

Marin Sorescu - Nudism

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nudism.
Car nămol cu o căldare
La femeile care fac nudism.
În tinerețe aveam o părere mai bună
Despre femei;
Dar trebuie să facă cineva
Și treaba aceasta.
Ele nu se mai feresc de mine
Mă numesc „cel care aduce nămol”
Și-și văd înainte de nudismul lor.
De fapt eu nici nu le mai bag în seamă,
Le numesc „femeile care se înămolesc”
Și mă gândesc la ale mele.
Uneori mă apucă din senin
O poftă grozavă de-njurat.
Dumnezeii tăi de viață,
De tinerețe,
De bătrânețe,
De fericire,
De iubire,
De căsătorie,
De ideal.
Toți acești dumnezei
Se prefac în nămol de bună calitate.
În orice caz femeile îl găsesc foarte bun
Și se ung cu el.

Marcela Benea - Somn

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Acest somn nu este un somn de râu sau de lac
Acest somn este unul de moarte
Când trage la nadă rămâi mut
Cu viața până peste cap afundată
În negrul nămol
Sau sub umbra unei pietre de neclintit.

Timpuri Noi - Nămol

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ba, bap alu – fac la Techirghiol
Ba, bap alu – reclamă la nămol
Hi, hi, hi – e bun și de gâl-gâl
Cu mult mai negru dar tot un fel de mal..
Cu nămol, cu nămol, cu nămol
Mă dau pe trupul gol.
S*, s*, s*x nămol, nămol și s*, nămol
Și corpul zace gol sub stratul de nămol.
Hi, hi, hi – nămol, nămol în gât nămol
Și peste tot nămol și visul îi nămol.

Radu Gyr - Noroiul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Muniţii, cai şi oameni, zvâcnim în lungi coloane,
cu mucegaiul ploaie, şi somnul în ciolane.
Omizi lichefiate ne curg pe sub cămaşă,
când burniţă cleioasă pe pleoape ni se-ngroaşă.
Hârâitor, oftatul îşi sparge-n piept coptură,
între gingii rămâne sleită-njurătură.
Şi oameni, cai, muniţii, călcăm băloşi de ploaie,
prin Rusia enormă, cu pântec de noroaie.
Bocancii sparţi, prin pâlnii şi guşi de iaduri, calcă
şi pasul cară smârcul tot, halcă după halcă.
Mocirle despuiate, cu zburdă desmățată,
sar moale şi ne muscă, rânjind, de beregată.
Băltoacele se uscă pe noi şi ni se-agaţă,
valvoaie şi leproase, de umeri şi de viaţă.
Şi noi călcăm-nainte, muniţii, oameni, vite,
dormind, în mers, prin zeamă mocirlei nărăvite,
pe când noroiul cască şi, plescăind, se scoală,
plesnindu-ne obrajii cu drojdie de smoală.
Zbârlit, îşi umflă-n drumul truditelor companii
spinările puhave şi negre de jigănii.
Flămând, holbat la pândă, ca o ciudată fiară,
ne-nhață şi ne trage în putreda lui gheară.
Ne cheamă, ne momeşte, se gudură, ne suge,
ne linge şi ne leagă cu lanţuri şi belciuge.
Cu duhnet ne sărută, ne scuipă, ne despoaie,
icnind, ne tencuieşte cu lespezi de noroaie.
Toţi suntem o mocirlă, din frunte la obiele,
parc-auzim noroiul cum clefăie sub piele,
cum plescăie în carne, cum fâsâie în oase,
şi, fleşcăit, ne iese prin pleoapele vâscoase.
Şi oameni, cai, muniţii, zvâcnim în lungi coloane
Se-nfundă cauciucuri şi roţi de camioane,
Şi caii până-n oişti, şi ‘trupa’ până-n şale,
Şi sufletul şi viaţa, în măzga asta moale
Şi noi călcăm-nainte, prin mlaştinile oarbe,
hohotind, nămolul ne suge şi ne soarbe,
ne bea şi ne scufundă, adânc şi leşiatic,
în leagănul lui muced şi vânat şi sălbatic.
Colonia Manhaim, Octombrie 1941

François Villon - Bivolii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Domol se mișcă zeii nămolului fecund,
Le picură pe frunte amurgul luat în coarne,
Ca parc-ar vrea deodată în aur să se-ntoarne
Elementarul negru ce-a răbufnit din fund.
Sălbatică stihie din smârcuri s-a ales,
Ia chipuri smoală hâdă și umblă pe picioare,
Mugesc către lumină huidume visătoare,
Noroi cu ochi nostalgici pornește peste șes.
Ies doi, ba trei… O turmă, haotice vedenii,
De vărsători zănatici scăpați de dedesupt
Își scrie zodiacul cu mâlul tot ce-a supt.
Pe drumurile noastre… Spăimântătoare genii
Aduc în sate noaptea dospită-n vrăji de stele.
Opriți la porți, așteaptă, ca soarta-n ceasuri grele.

Ion Caraion - Toate Popoarele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Toate popoarele au fost pedepsite
și toate vor merge în robie,
unele pentru că au robit,
altele pentru că de cei înrobiți
le-a păsat mai mult de-o grămadă.
Șansa de-a muri
într-o livadă.
Mulțumirea de-a se uita în gol.
Tu auzi apele care n-or să mai cadă
Eu aud nămol.