nalucire – Versuri.pro

Camil Petrescu - Ciorna I

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Atât de mult ești ceea ce-am dorit însingurat,
Că iată acum
Apropierea ta adevărată.
Neașteptată, negândită, la doi pași,
Mă-ngheață ca o nălucire.
Călătoreau spre tine gândurile mele
Uscate, rătăcite,
Păsări obosite peste pustiuri nisipoase;
Arar ca norii mici spre pajiști însorite.
Dura uscată-n suflet
Învârtejirea deznădăjduită-a unui gol.
Și-acuma numai dacă stai în loc
Cu fragezimi de carne și de crin
Ființa mea spre tine năvălește.
Cum năvălește vântul din pustiu
Spre golurile marii verzi.
Aș vrea să-ți spun acestea
Cu glas de toată ziua,
Cu răsuflarea calmă,
Și să găsesc cuvinte mai simple decât piatra,
Pe care poți s-o ții în palmă.
Mă tot gândeam întruna că s-ar putea să vii.
Dar simt că dacă-ai face-acum
Un pas spre mine
Cu ochii mari ca o chemare, vii,
Părelnic lujer de nalbă,
Gând crescut spre zenit;
Apropierea ta adevărată
Cu trupul în mătase albă
M-ar îngrozi ca nălucirea bruscă
A unui mort iubit.

Rafael Obligado - Nălucire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Vine în vis, se simte, se zărește
în tremurul de buze, nechemată;
Zorii o văd fugind pe-nalte creste,
prin amurgita umbră zbuciumată.
Emană melancolice parfumuri
de trandafir – funebră vestejire;
Se pierde în tămâie și în fumuri,
ca licărul luminii din privire.
Surata dup-amiezii, -ngândurată,
din adâncimea văii scânteiază
– un fulger orbitor, ca o săgetată,
ce-n palidul azur se estompează.

Visión
de Rafael Obligado.
Se sueña, se presiente, se adivina,
estremécese el labio y no la nombra;
el alba la ve huir de la colina
velada entre los pliegues de la sombra.
Espira el melancólico perfume
de la rosa en un féretro olvidada;
se deshace en incienso, se consume
a la rápida luz de una mirada.
Hermana de la tarde, pensativa
en el fondo del valle resplandece;
un instante deslumbra, y fugitiva
en el pálido azul se desvanece.

Nichita Stănescu - Privire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Mi se nălucește câteodată
întregul cerului ocean.
Corăbiile stelelor
sunt scufundate.
Lumina-mi pare câteodată
catarg
cerând un ajutor
acelui vechi înec
și-ncet încet orbesc.

Nomad - Nomadea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

O nălucă, ciudată,
Ma vizitează mereu,
Un glas dulce, de fată,
Îl aud când ea apare mereu.
Un parfum, franțuzesc,
Îl simt și acum,
Un sărut, îl iubesc,
Și cred că acum este pe drum.
Am crezut
Că într-o zi
De-undeva din munți o s-apar
O copilă
Frumoasă
Ce-o să-mi redea un sens în viață.
Vine iar, și n-o văd,
Dar o simt că e lângă mine,
Brațul stâng, e întins,
E o pernă de iubire,
Sper ca ea, mă veghează,
Și ușor pe brațul meu va veni,
O iubesc, iar n-o văd,
Și nici azi n-o să pot iubi.
Am crezut
Că într-o zi
De-undeva din munți o s-apar
O copilă
Frumoasă
Ce-o să-mi redea un sens în viață.
E târziu, și nu cred
Că asta seara ea va veni,
Dar surpriza o văd
Nu e nălucă e un copil
În brațe, o cuprind
Și simt cum flăcări mă cuprind
azi iubesc, te iubesc
Hai te rog ramai cu mine acum.
Am crezut
Că într-o zi
De-undeva din munți o s-apar
O copilă
Frumoasă
Ce-o să-mi redea un sens în viață.

Alexandru Macedonski - Nălucirea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Când noaptea vine placidă, lină,
Când albă luna suie pe cer,
Când vântu-n frunze duios suspină,
Când dulci arome plană-n eter,
Ades mi-apare fața-i blondină,
Plină de farmec și de mister.
Să fie feeria rimelor grele?
Său e-al meu angel privighetor?
Sau este roua zilelor mele,
Chipul Speranței consolator?
Când mi s-arată, uit orice rele,
Uit orice rele și orice dor!
Fața-mi pălită o reanimă,
Fără de voie-mi încep să cânt,
Și poezia vine, sublimă,
Să mă-nvelească cu-al său veșmânt!
Să mă oprească nu este rima
Dintr-acest sacru, tainic avânt.
Viața ce este grea pentru mine
Mi se-nveșelește cum mi-a zâmbit,
Și împletindu-mi ore senine,
Piere spre ziuă chipu-i dorit!
Piere cu noaptea, însă revine,
Ca să mă facă iar fericit!
Ea este feeria rimelor grele,
E ș-al meu angel privighetor,
Este și roua zilelor mele;
E-o nălucire dulce d-amor!
Cum mi s-arată, uit orice rele,
Uit orice rele și orice dor!
Fecioare albe și virginale,
Ochii sunt două raze d-azur,
Și tot de roză buzele sale,
Cu zâmbet tânăr și pur!
Formele-i nu pot s-aibă rivale
Într-al lor palid și vag contur!
Talia-i este atât de subțire,
Sânul îi este-atât de plăpând,
Încât te-aruncă în rătăcire,
Ai vrea în brațe s-o strângi palpitând!
Vană dorință! E-o nălucire
Ce într-o clipă vezi dispărând!
Când noaptea vine placidă, lină,
Când albă luna suie pe cer,
Când vântu-n frunze duios suspină,
Când dulci arome plană-n eter,
Mi se arată fața-i blondina
Plină de farmec și de mister!
Ore sublime de reverie,
De inspirare trec atunci eu,
Și-n valuri dive de poezie
Exal cu-ncetul sufletul meu!
Ea, înclinată pe-a mea hârtie,
Zâmbind, conduce pana-mi mereu!
Când se întâmplă să nu-mi apară,
De întristare sunt înnegrit!
Chiar Poezia repede zboară
Când nu mai vede chipu-i iubit;
Dar la vedere-i se-ntoarce iară
Și mă inspiră necontenit!
Ea este feeria rimelor grele,
E ș-al meu angel consolator,
Este și roua zilelor mele;
E-o nălucire dulce d-amor,
Cum mi s-arată în cântecele,
Uit orice chinuri, uit orice dor!

Victorita Lacatusu - De Ce N-ai Venit Aseară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Hora
De ce n-ai venit aseară.

I. De ce n-ai venit aseară,
Măi neicuță, măi,
lângă măru din poiană
Măi neicuță, măi,
La locu’ umbrit
Unde ne-am vorbit
Că te-am așteptat
Până s-a-noptat
Și tu n-ai venit
La locu’ umbrit | bis
Unde ne-am vorbit.

II. Ba mandruță am venit
Măi mandruță, măi,
Și atunci ai ațipit
Măi mandruță, măi,
Nu știu ce visai
Că prea tresăreai
Și m-am speriat
De teama-m urcat
Și te-am urmărit
Până te-ai trezit
Și ți-am hăulit
Dar n-ai auzit.