Myth – Versuri.pro

Rainer Maria Rilke - Diana Crețana

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Vânt de promontoriu: n-a fost oare
fruntea-i ca un lucru luminos?
Vânt opus de vietăți ușoare,
întrupând-o unduios.
I-ai turnat pe sânii fragezi haina,
ca o presimțire în schimb?
Însă ea, știindu-și parcă taina,
sprintenă, cu câini și nimfe, -n timp
alergă spre-o țintă-ndepărtată,
încercându-și arcul și legată
cu centura ca un scut;
doar arar, din așezări străine,
smulsă și, -n mânie, frântă-n sine
de un țipăt de născut.

George Țărnea - Purtarea Mitului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ce simplu rostește bărbatul: „Sunt tânăr! ”
Și, apoi, cât de greu e să-și zică: „Bătrân! ”…
Că una-i să umbli cu viața pe umăr
Și alta-i să tremuri cu moartea în sân!.
Dar visul iubirii, același rămâne
În sfera fragilă de lut adormit..
Pe tinere brațe, pe brațe bătrâne,
La fel de părelnic, se poartă un mit.

George Țărnea - Mit Mărunt

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Fată mare cu tulpan,
Ce-ai găsit la zeul Pan
De te-ai dus cu el pe sus
Fără nimeni să-ţi fi spus,
Fără nimeni să-ţi fi dat
Mai firesc sau mai ciudat
De-nţeles că-i dreptul tău
Să te-arunci orbeşte-n tău
Dar să nu păţeşti nimic,
Fată mare cu trup mic,
Şi necopt şi neatins?
Vatra-i rece, focu-i stins!

Salvatore Quasimodo - Păcătosul de Mituri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

De-ale păcătosului de mituri,
amintește-Ți inocența,
o Eternule; și de extazele,
și de funestele stigmate.
Are semnul Tău de bine și de rău,
și imagini în care suferă
patria pământului.

Gheorghe Tomozei - Homer

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Știu foarte puțin despre bătrân
Nilul a fost brâul lui, cu crocodili,
iar cea mai mare dintre piramide
îi lâncezea în traistă, lângă un codru de pâine,
și nu se putea înțelege cu oamenii
fiindcă vorbea cu mai multe voci deodată
(de altfel, Turnul Babel n-a fost altceva
decât Homer beat),
a inventat calul troian, în care-abia încăpea,
și-a suprimat, cu un singur vers, Atlantida.
Nimeni nu i-a văzut chipul,
numai dacă vă veți îndepărta în spațiu,
pe Altair, de pildă,
îi veți vedea craniul
rotindu-se, implacabil, în jurul soarelui,
cu orbitele oceanelor
înlăcrimate
blând