Camil Baltazar - Armonie Planetară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Logodnă-n seară cu luceferi grei
De muzicală unduire;
Crai nou pecetluind polei
Pe-mbrățișarea noastră, fără de umbrire.

În miez de noapte, liniștea fu dangăt pur
De harfe și desăvârșiri astrale;
Planetele rotiră împrejur
Adâncă despletire de petale.

Când sufletul sublim mi s-a deschis
Și mâna ta a prelungit smerenii,
Și trupul fu un paradis
În care porumbei cântară denii.

Ridic acuma brațele și le-mpreun,
Din nou în evocarea albăstrie;
Cu amintirea mâinilor să sun
Aceleași ceruri de înaltă bucurie.

Să fii așa cum seara aceea mi te-a-nchis, în gravă armonie de planete;
Iar amintirea fie-un paradis
Cu clopote de învieri încete.

Iar tu să crești în cercuri mari, undinde
Pe larguri de singurătăți.
Ci trecerea să fie zborul lin de
Eternitate în eternități.

Edgar Allan Poe - Israfel

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Și îngerul Israfel, strunele inimii căruia sunt lăute,
și care are cea mai dulce voce dintre toate creaturile Domnului.
Coranul.
În cer sălășluiește cel
A cărui inimă e o lăută;
Nu e-n lume menestrel
Ca serafimul Israfel.
Și stelele tremurătoare (spun basmele de el)
Își încetează cântul, catinel,
La vraja vocii sale, mute.
Înaltă-n licărire
Pe-a orelor cunună,
Îndrăgostită Luna
Roșește de iubire,
Ca să-l asculte, dulcea-i claritate,
(Cu repezile Pleiade
Care sunt șapte)
Fac popas în noapte.
Și ele spun (stelarul cor
Și alte duhuri ce se-nvântă)
Că al lui Israfel dor
E lirei dator
Cu care el șade și cântă,
Tremurătorul, viu fior
De pe coarda ei sfântă.
Dar serafimul prin slavă pășește,
Unde gândiri adânci sunt datorie,
Unde Iubirea-i ce spre Domnul crește,
Unde al Huriilor ochi de viorele
Sunt plini de acea armonie
Pe care-o adorăm în stele.
De-aceea tu ai cuvânt
Israfele, să disprețuiești
Un fără de patimă cânt;
Laurii tăi ai tăi sunt,
Bard minunat, cel mai cuminte ești!
Să trăiești îndelung, în descânt!.
A ta exaltată răpire
În înflăcărarile tale măsuri e bătută,
Amar, bucurie, ură, iubire,
La extatica-ți lăută,
Rămâie steaua mută!.
Da, cerul e-al tău, dar în vale
În lumea de amar și de dulcoare,
Floarea noastră e numai o floare,
Și umbra desăvârșirii tale
E pentru noi un soare.
De-aș fi și eu astfel
În cer ca Israfel
Și sufletul meu El de-ar fi să fie,
N-ar ști cânta cu atâta freamăt el
O muritoare melodie,
Pe când o notă mai puternică într-alt fel
Din lira mea ar izbucni-n tărie.
Tr. Dan Botta

muzica cereasca – Versuri.pro

Camil Baltazar - Armonie Planetară

Edgar Allan Poe - Israfel