Rafael Alberti – Întoarcerea Unui Muzeu Pustiu

Îmi rămâne ceva întotdeauna când sunt singur, cândapucând-o pe drumul inimii, urcândabruptele coaste ale memoriei, alegdintr-o mocirloasă livadă lăturalnică, dintr-un tristsălciniș, un versant pierdut, un râu despărțitcu singuratice zgomote, sau o plajă,aleg ceea ce mai mult mă retrăiește, chemându-mă.Dar astă-seară, acum,în seara asta cu australe ferestre zgâlțâite,cotesc prin vântul rău de primăvară, o iau pe … Citește mai mult

George Bacovia – Panorama

Plângea caterinca-fanfaraLugubru în noapte, târziuȘi singur priveam prin ochene,Pierdut în muzeul pustiu.Și-n lumea ochenelor tristeMa prinse sinistre gândiri-În jurul meu corpuri de ceară,Cu hade și fixe priviri.Și-acea caterinca-fanfaraÎmi dete un tremur satanic;În racle de sticlă- princeseOftau, în dantele, mecanic,.Și-atunci am fugit plin de groazăDin sumbrul muzeu fioros,Orașul dormea în tăcere,Flasneta plângea cavernos.Plângea caterinca-fanfaraO arie tristă, … Citește mai mult