Daniel Vişan-Dimitriu – Un Colț de Rai
Mă-ntreb acum, văzând acele locuriînchise de atâția ani în gând,cum de s-au stins din sufletul meu focuri,ca un tărâm să nu-l mai văd nicicând?Îmi amintesc de oamenii din zonă,de gazda mea de neam ucrainean,de camera curată, dar cazonă,în care doar citind găseam alean.Aveam şi timp, şi armă, şi răbdaresub diguri sau prin stufuri să m-ascund,s-aştept … Citește mai mult