Gheorghe Pitut – Privesc
De pe munteleDatorieiprivii încremenit o clipăomenirea;curg valurile ei veșnicîntr-o singură parte,poporul meuară tăcutpe zece mii de dealuri,abia se vădîn ceață muritoriicu meseriile în spate aplecați,părinții chiar dacă au storspământul, recolte nesperateîncep din nou cu începutul,pentru că eisunt cei ce nu se iartă.