Versuri corectate și adnotate
Muntele.Țin locul unei pietre de pavaj,Am ajuns aiciPrintr-o regretabilă confuzie.Au trecut peste mineMașini mici,Autocamioane,TancuriȘi tot felul de picioare.Am simțit soarele până la osȘi lunaPe la miezul nopții.Norii mă apasă cu umbra lor,De evenimente greleȘi importanteAm făcut bătături.Și cu toate că-mi portCu destul stoicismSoarta mea de granitCâteodată mă pomenesc urlând:Circulați numai pe partea carosabilăA sufletului meu,Barbarilor!
Dacă vrei să știi ce înseamnă un munte,Televizorul nu-ți va spune prea multe,Doar tu singur le poți afla pe toate,Nu din ziare și din nicio carte.Doar tu singur le poți afla pe toate,Nu din ziare și din nicio carte. E timpul, prietene, hotărăște-te,Că te-așteaptă muntele, grăbește-te!O nouă viață, o șansă pentru tine,Nu o pierde, omule, … Citește mai mult
Înnoptă o zgâtie noroasăSus la pieptul muntelui voinic;Iar în zori, pe-al cerului colnic,Dispăru, grăbindu-se voioasă.Dar rămase-un semn de rouă-n ridulMuntelui bătrân. ÎnsinguratStă și-acum adânc îngânduratȘi tot plânge-n gol,Îmbătrânitul.
Un munte se trudea de facere cumplit.Trei zile au vuit,Încât se clătina pământul de sub el;Dar în sfârşit s-au desfăcutŞi au născut:Un şoricel!Această fabulă ca muntele e veche;Eu însă să vă spun secretu-i la ureche:Sunt oameni de la care-aştepţiMinuni să vezi;Aşa vuiesc de tareCând ei se socotesc că au vreo treabă mare;Iar cercetând în faptă,Găseşti … Citește mai mult