munca cinstita – Versuri.pro

Cornel Cojocaru - Și Ce Dacă-s de la Țară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Și ce dacă-s de la țară
Și-am plecat de la opincă
Știu că munca nu te omoară
Și că cinstea te ridică.

Așa am ajuns în față
Numai prin muncă cinstită
Am știut să rabd în viață
Truda mi-a fost răsplătită.

Ref x2 :Eu nu am fugit de muncă
Din bătrâni o vorbă spune
Mai întâi de a da poruncă
Să înveți a te supune.

Nu-mi uit părinții și frații
Nu-mi uit neamul meu și satul
Am luat sfaturi de la alții
Care astăzi îmi cer sfaturi.

Îmi spunea mie bunicul
Ține minte mai nepoate
Are minte ucenicul
Ce-și lasă dascălu-n spate.

Ref x2.
Am gustat amarul vieții
Acum simt din plin dulceata
Că din anii tinereții
M-a pus la încercare viața.

Acum lumea mă domnește
Că opincile-s în ladă
Nimeni nu îmi poruncește
Dar n-aștept din cer să-mi cadă.

Ref x2

Cezar Bolliac - Clăcașul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

I.
Oh! Legați pentru vecie
De pământul unde stăm,
Plătim vecinică chirie
Și pe apa care bem.
Nu avem nimic al nostru;
Tot în preajmă e străin!
Venim rupți din lucrul vostru
Și dăm peste-al lipsei chin.
Ca un dobitoc de muncă,
Ca copaciul roditor,
Ca rodirea dintr-o luncă
Voi striviți pe muncitor.
El și fiii, și soție,
Boul, vaca și viței,
Toți sunt zestre pe moșie:
Robi ai muncii, robi ai ei.
Sunteți veseli când ne vindeți
În arendă la cochinți!
Camătă pe muncă prindeți
Pruncilor de la părinți!
Bătrân, văduvă, copilul
Munca le vă sunt datori;
Și sudoarea lor, suspinul
V-aprind setea de comori.
După ce, prin asuprire,
Stoarceți, ca proprietari,
Veniți iar, ca stăpânire,
Născociți la biruri mari,
Ș-apoi v-așezați pe jețe
Jefuind ca dregători!
Zgripțori cu-ntreite fețe,
Jupuiți pe muncitori.
II.
Noi le suntem toată averea.
Munca ne-o măsor cum vor;
Fiii noștri l-e puterea,
Ș-aste mâini, comoara lor.
Ei trăiesc în nelucrare;
Munca-ne de zece ani
Pun p-o haină de purtare,
P-un ospăț, cu șarlatani.
La-a lor jicnițe, grânare,
Ca pe-albine ne adun;
Când sunt pline de mâncare,
De tot ce-are țara bun,
Gonesc musca, înfundă-nfund uleiul.
Ne pun fum ca să fugim;
Ei iau mierea, noi bordeiul
Gol ca palma lor găsim.
III.
D-astăzi, munca-ne e-a noastră
Ș-o schimbăm pentru pământ.
Mâncați voi țărâna voastră!
Munca noi n-o dăm în vânt.
Și, de vreți s-aveți cuvântul,
De vreți a vă domiri:
Este-al brațului pământul,
A-l lucra, nu a-i robi.
Pâinea, fierul o rodește;
Tot cu fierul ne-o păstrăm;
Ea e-a celui ce-o muncește;
Trântorilor n-o mai dăm.
V-am cerut, de milă, dreptul
Cu tocmeală între frați.
Nu vreți? Ni-l ținem cu pieptul,
Și veniți de ni-l luați!

Nelu De La Ploiesti - Trece Lumea Pe Şosea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Trece lumea pe şosea.
Trece lumea pe şosea
Se miră de casa mea
Vede c-am avut curaj
Să-mi fac casa cu etaj {bis}
Munceam cu nevasta mea
De-am ridicat căsuța
Doamne cât ne-am chinuit
Până rostu’ l-am făcut {bis}.
Mă sculam noaptea la trei
Și culegeam la ardei
Mergeam la săpat de ceapă
Și beam numai apă fiartă
Arză-oar focu’ de soartă
Iar în zori de dimineață
Mergeam cu marfa la piață
De ceream un leu mai mult
Pentru munca ce-am muncit
Lumea se uita urât.
Dumnezeu mi-a ajutat
Căci am muncit n-am furat
Am de toate-n casa mea
Cum are toată lumea
Și eu și nevasta mea
Cine-o intra-n curtea mea
Să mănânce și să bea
Că-i din munculița mea
Ce-am muncit cu nevasta
An de an toată viața.

Nicu Paleru - Am Plecat De Jos

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Am plecat de jos.
1. În viață îmi merge bine
Cum să nu dea Dumnezeu
C-a văzut inima-n mine
A văzut sufletul meu
Îmi a fost viața amară
Am tăcut și am răbdat
Oricine a venit să-mi ceară
Din puținul meu i-am dat.
REF: Am plecat de jos, azi sunt fericit
Că am tot ce mi-am dorit
Am plecat de jos, din greu am muncit
Dar mă știu un om cinstit.
2. Am plecat de jos în viață
Și-am trăit din munca mea
Am avut lacrimi pe față
Și n-a știut nimenea
Nu am aruncat cu banii
Când în mână i-am avut
Degeaba m-au râs dușmanii
Nu știu ei prin ce-am trecut.
REF:.
3. N-am să pot uita vreodată
Lângă mine cine-a fost
Și Dumnezeu o să-i vadă
Pe care m-au luat de prost
Dușmanii n-au ce să-mi facă
Dumnezeu m-a ajutat
Sabia rămâne-n teacă
La cel cu capul plecat.
REF:

Nicolae Labiș - Munca

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Aromitoarea lene dospea în baldachin.
Pe ștrampe-n jur strămoșii pioși ca la o rugă.
De sub blazonul stirpei, de smalț și aur plin,
Se întindeau tentacule, să sugă.
Și răstignită țara plătea tributul greu.
De sânge și de lacrimi, de sevă și sudoare;
Își scutura făptura în spasme lungi, mereu,
Neodihnită, amenințătoare.
Când zorile veniră în vuiete de tun,
A izbucnit sub ceruri ca flacăra, mânia;
Și-a risipit puterea în vâlmasag nebun
Stăpâna de-altădată, trândăvia.
Bărbați tari și mândri, cu mâneca sumeasă,
Au aruncat în flăcări tot putredul gunoi,
Și totuși unii trântori prelinși în noua casă
Au inelat pe deget blazoanele mai noi.
Au pângărit cuvinte rostindu-le țipate,
În noua rânduială și-au căutat culcuș;
Râzând de munca dură, de-nalta-i demnitate,
S-au răsturnat în valuri de vinuri și de pluș.