motive persane – Versuri.pro

Serghei Esenin - Din Ciclul Motive Persane

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

fragmente.
Lângă-un fișic de ruble, la masa din dugheană
Stând astăzi cu zaraful, pornii să-l iscodesc:
Cum oare, murmurându-l în limba ei persană
Să-i spun frumoasei Lala gingașul te iubesc?
(..).
Și mi-a răspuns zaraful prinzându-mă de haină:
În dragoste cuvântul e de prisos oricând,
În dragoste se tace sau se suspină-n taină
Vorbesc doar ochii mistuitor arzând
(..).
În dragoste sunt toate mireasmă și furtună
Treci beat de fericire, zaci de tristețe supt.
Tu ești a mea pot trainic doar brațele să spună
ce și-au cuprins iubita și valul i l-au rupt.

Serghei Esenin - Motive Persane

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Lângă-un fișic de ruble, la masa din dugheană,
Stând astăzi cu zaraful, pornii să-l iscodesc:
Cum oare, murmurându-l în limba ei persană,
Să-i spun frumoasei Lala gingașul „te iubesc”?.
Stând astăzi cu zaraful, l-am întrebat în șoapte,
Mai blând ca unda apei, ca vântul de tăcut:
În limba ei, cum oare să-i spun încet, la noapte,
Frumoasei mele Lala duiosul „te sărut”?.
L-am mai rugat sfielnic, pătruns de nerăbdare,
Pe când zaraful barba domol și-o netezea:
Cum oare, în persana cea mai dezmierdătoare,
Frumoasei mele Lala să-i spun „tu ești a mea”?.
Și mi-a răspuns zaraful prinzându-mă de haină:
În dragoste cuvântul e de prisos oricând,
În dragoste se tace sau se suspină-n taină,
Vorbesc doar ochii umezi mistuitor arzând.
Sărutul n-are nume, fiind menit să fie,
Sărutul nu-i o slovă pe un mormânt de veac,
Așa ca trandafirul sărutul lin adie,
Petalele lui roșii pe buze se desfac.
În dragoste sunt toate mireasmă și furtună,
Treci beat de fericire, zaci de tristețe supt.
„Tu ești a mea” pot trainic doar brațele să spună,
Ce și-au cuprins iubita și vălul i l-au rupt.

Serghei Esenin - Șapca Mi-e Pe Ceafă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Șapca mi-e pe ceafă. Merg de-a lungul văii.
Port mănuși de piele pe-nnegrite mâini.
Stepele sunt roze-n zările văpăii,
Râul lin e-albastru între plopi bătrâni.
Tânăr, fără grijă. Ce-aș dori eu oare?
Doar s-aud un cântec, zvon din piept să rup,
Doar să-mi tot susure străvezia boare,
Doar să nu-mi simt gârbov tânărul meu trup.
De m-abat din cale, ies pe o colină –
Câți bărbați, neveste, toți găteli purtând!
Coasele murmură, greblele suspină.
„Ei, poete, -ascultă, ești ori nu plăpând?.
Pe pământ mai bine-i. Nu pluti prin nouri.
Cum ți-e dragă viața, munca s-o iubești.
Nu ești de la țară? N-ai de-aici ecouri?
Să vedem la coasă cât de vrednic ești! ”.
Nu-i peniță grebla, nici condei nu-i coasa.
Dar poți scri cu coasa rânduri după plac.
Sub al verii soare, când e-n cer mătasa,
Le citesc tot anul oamenii din veac.
Îmi dezbrac la dracul haina englezească!
Hei, ia dați o coasă și v-arăt ce pot! –
Nu-s de-al vostru oare, viță țărănească,
Și nu-mi port în suflet satul peste tot?.
Râd de gropi și pietre, sângele să-mi fiarbă,
Bine-i, zău, ca-n ceața zorilor pe deal
Să așterni cu coasa rânduri lungi de iarbă,
Pentru-a fi citite de berbec și cal.
Rândurile-s cântec, slove ce mă-mpacă,
Și voios în sinea-mi gând pieziș nu scald,
Că pot fi citite de oricare vacă,
Ce-o să ne plătească cu-al ei lapte cald.