Mircea Micu – Ca Iepurele
Dacă n-ai fi tu, mamă, ce totuși n-ai să fii,Să mi te arăți în somn printre stafii,Mă retrăgeam demult dintre cei vii.M-aș fi făcut în sinea mea covrig,Nemaiștiind viața să mi-o strig,Ca iepurele prins în câmp de frig…
Versuri corectate și adnotate
Dacă n-ai fi tu, mamă, ce totuși n-ai să fii,Să mi te arăți în somn printre stafii,Mă retrăgeam demult dintre cei vii.M-aș fi făcut în sinea mea covrig,Nemaiștiind viața să mi-o strig,Ca iepurele prins în câmp de frig…
Mama dragă, mama sfântă,Vreau de mine să fii mândră.Ai crescut băiat frumos,Cu credință în cel de sus.Mi-ai arătat calea cea bună,La școală mergând de mână.Mama dragă, mama sfântă,Vreau de mine să fii mândră.
Amurg alb, frumos, de munte,pe fusta mamei june,cărunte, ghemuind,steluțe multe. Răsărind, lucește lunaprin cămașă, vor lumina:nouă pietre-momuc,mărunte. La dreapta s-apleacă: pe porumbar.La stânga s-apleacă: în prăbușire,patul conjugal, deja, cimitir e,pentru ea. Ea va naște stelele,din ghindă sculptând leagăn,și îl mișcă.Pentru ea ploi se roagă,păduri cu brazi se-nalță,n-are vis, n-are țară,doar această baladă.
Ce n-aș da să mor diseară1Ce n-aș da să mor disearăLa trei zile să vin iară/Să văd cine mă iubeșteȘi cine mă dușmăneșteȘi de rele mă vorbește / 2x2Ce n-aș da Doamne să morDar mai am un singur dor/Am un dor ce mă apasă,De copii și de nevastă,Că-mi e inimioara arsă / 2x3Dor mi-e și … Citește mai mult
Anei și lui Alexandru Bantoș.Din cauza dureriiFirescul dor al limbiiÎl preamăresc și-l cânt.Și din aceeași pricinăPuterii Tale, Doamne,Mă închin.În fiecare zi,În chiar lumina dimineții,Se-arată steauaSuferinței melePe care numaiOchii mamei o zărescÎncoronați cu lacrimi.
Mama, eu te-am visat trecândPe-un fir de nor, pe-un câmp de zare,Firavu-ți trup amestecândCu zbor de păsări călătoare. Mama, eu te-am strigat să stai,Era un drum ciudat, de spume:Unde plecai, de ce plecai?Spre care început de lume? Erai frumoasă și aveaiAripi de înger, albe, mama,Și te strigam și n-auzeaiSau nu vroiai și mi-era teamă. Acele … Citește mai mult
Astă-seară simt în mineClocotind trecutul mort:Lacrimi, visuri, tot amarulCe în gând și-n suflet port.Astă-seară moartea receMi-e atâta de aproape…Ca și lacrima ce-mi treceArzătoare printre pleoape.Obosit de râsul farseiȘi scârbit de plânsul dramei,Văd cum alb, din întuneric,Se desprinde chipul mamei.Numai ea pricepe zborulSufletului meu, ce strâns-aÎntr-o lacrimă tot dorulDe-a fi iarăși lângă dânsa.Și de ce iert, … Citește mai mult