motanul pescar

Când vântu-şi sună-n toamnă metalicul său ştreangŞi limba frunzei roşii pe ramul mort tresare,În poala amintirii, ca un motan, îmi sareStrăvechea ulicioară cu-acustică de gang.Ca un canal cu-o dungă albastră de uleiPe fundul cărui curge cotidianul freamăt,Sonora stradă-ngustă se-nfundă ca un geamătÎn liniştea fluidă a Senei, lângă chei.Fereste, faţă-n faţă-şi amestecă tăcutRăsufletul fierbinte şi intim … Citește mai mult