morile de vant – Versuri.pro

Carmen - Morile De Vânt

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Te-am respins, precum apa, după ce focul s-a stins
M-ai convins, bagă-ți mințile în cap, fă-ți un cuprins.
Cum ar fi să-mi înec amarul cu un alt băiat
De la o simplă ceartă, s-a terminat
Sunt prizoniera, sunt prizoniera ta, de fapt.
Mă lupt cu morile de vânt
Oare toți băieții sunt
Doar o apă și-un pământ
O apă și-un pământ [x2].
Nu-i ușor, cele rele să se spele când ți-e dor
Nu-i ușor, cele bune să se adune în decor.
Cu o pereche de scuze
Zâmbetul nu poți să mi-l pui pe buze
Erai băiat de casă
Mi-ai gătit, ai făcut relația varză.
Cum ar fi să-mi înec amarul cu un alt băiat
De la o simplă ceartă, s-a terminat
Sunt prizoniera, sunt prizoniera ta, de fapt.
Mă lupt cu morile de vânt
Oare toți băieții sunt
Doar o apă și-un pământ
O apă și-un pământ [x2].
Nu mai am nimic de spus
Tu pentru mine, ai rămas o greșală în plus
Nu mai am nimic de ascuns
Când toată lumea minte, zâmbetul devine plâns.
Mă lupt cu morile de vânt
Oare toți băieții sunt
Doar o apă și-un pământ
O apă și-un pământ [x2]

Grigore Vieru - Morile

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Gretei și lui Valeriu Mudrea
Nu mai avem
Mori de apă
Ni s-a luat apa.
Ni s-a răpit râul.
Și grâul, și grâul.
Nu mai avem
Mori de vânt
Ni s-a luat aerul,
Ni s-a răpit vântul.
Și cântul, și cântul.
Libertate ofticoasă. Pace
Umilită. Vreme care
Între butucii minciunii
Ne strânge.
A rămas doar moara
De sânge, de sânge.
Toate sunt, frățioare,
Împotriva-mi, împotriva-ți!
Auzi? Departe,
În zări străine,
Huruie mori diavolești
De crivăț, de crivăț.
Ci, iată, din trudă,
Din aburii sângelui
Pe care îl pierdem,
Oblăduitor,
Misterul răsare-n
O nouă mișcare, nouă mișcare.
Zadarnic ne împărțiți
Dinainte coliva.
Căci tot ce împotriva ne stă
De tainele noastre
Pieri-va, pieri-va!
* * *
Lui Romul Munteanu
Nu s-a schimbat nimic
Aproape oriunde, oricând
Unul din picioarele mesei
Este piciorul lui Iuda.
Dar știu că
Inima ta de copil,
Cuvântul ce-l spui
E fața curată de masă,
E pâinea frățească.
* * *
Lui Mihail Munteanu
Așa este, frate:
Râul cel mic
Când se varsă
În cel mare,
Își pierde numele.
La Pererita și Criva se vede
Câte-un păstor mai bătrân
Strigând disperat
Prutului nostru:
„Unde alergi, omule?! “.
Ciobani tineri
Se uită în fluier
Ca în traista cea goală.
Ceață pe vale,
Ceață în creieri.
Iar noi mai cântăm.
* * *
Lui Dumitru Olarescu
Nu mai am loc
Pe-al meu pământ
De ochii străinului,
De câte văd ei în jur
Și apucă!
O țin în brațe pe mama,
Ca pe o iubită;
Că nu mai are loc
Nici ea pe pământ.
Doamne, cât adevăr
Cât adevăr în vorba
Românului nostru:
Urma străinului
S-o arzi
Cu șapte care de lemne!

Adrian Păunescu - Luzia Cuvântului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Țăranii mei, ce-ați dat și bir și cote,
Veniți la fiul vostru ce sunt eu,
Numele meu, de azi, e Don Quijote,
Mă lupt cu morile de vânt din greu.
Acele aripi ale lor, întruna,
Le bat cu-nfierbântatul meu toiag,
Parcă le mișcă vântul și furtuna,
Făină scot, deși nimic nu bag.
Și-astfel, dintr-o zădărnicie care
Se tot repetă, fără de sfârșit,
Un Don Quijote de-ncăpățânare
Ceva într-adevăr a dobândit.
E potolită foamea voastră plină:
Eu, Don Quijote, azi vă dau făină!

Victor Eftimiu - Cu Morile de Vânt

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Cu morile de vânt, cu Dulcineea
Luptând, iubit, cumplit, dar fără ură.
Apoteoză anii mei trecură,
Îmi știe universul epopeea.
Cu zâmbetul pe frunte și pe gură,
Am adorat, am preamărit femeia.
O, tu, ce mi-ai rămas o viață, feeria,
Înseninează trista mea figură!
Am ocrotit orfanul și lăuza,
Și dacă o nălucă-mi fuse muza
Și Rozinanta mea de-a fost mârțoagă,
Răspundeți voi, ce-n glume și batjocuri,
Din idealul meu făcurăți jocuri,
Vă pomenește, oare, vreo hârțoagă?