Marcel Breslaşu – Valori în Marș
Ce-i „clasic” azi – a fost cândva „romantic”.Doar ce-a fost „strigat” a rămas „ecou”.Ce-i azi „modern” – va fi odată „antic”.Dacă ajunge „vechi”, nici n-a fost „nou”
Versuri corectate și adnotate
Ce-i „clasic” azi – a fost cândva „romantic”.Doar ce-a fost „strigat” a rămas „ecou”.Ce-i azi „modern” – va fi odată „antic”.Dacă ajunge „vechi”, nici n-a fost „nou”
Dat fiind că a auzit învățătura„Să nu fii porc”El se puse în cazne și scrise„Ferește-te de ce seamănăa osânză deasupra șoldurilor tale”.
Cu siguranță ne prefacem;Amor, ne este ineditul?!?De la-nceput îi vrem sfârșitulȘi jurământul îl desfacem!.Suntem într-o metamorfozăȘi-apoteotic ne dorim;Țelul ne-atingem, când mințim..Mimăm credința, totu-i poză. Mai bun e tot mereu un altul,Căci în fond suntem animale,Ca la tv. ; schimbăm canale..E bun mai gros, mai lung, înaltul. Ne căutăm simțiri profunde,Cu clinciuri scurte vii în sternȘi … Citește mai mult
Sunt un romantic şi am să fiuPe umbra timpului târziu,Şi ca un veşnic călătorVoi bate-n poarta viselor.Şi va fi bine de voi aveaSurâsul ochilor de steaŞi al zăpezilor sărut,Fără sfârşit, fără-nceput. Refren:Eu sunt, eu sunt un trubadur,Şi vin cu flori de vis în calea ta.Mă însoţeşte doar chitara meaÎn dialog cu inima.Eu sunt, eu sunt … Citește mai mult
Se-ntinde fără de hotar câmpiaÎn visul liniștii de-amiaz furată..Doar, ca o liră-n aer spânzurată,Sus, cântă, nevăzută, ciocârlia.Dar ce nor alb departe-n drum s-arată?Tot vine, crește, parcă vijeliaI-ar da avânt și i-ar spori tăriaCum trece vâjâind ca o săgeată!.Săltând în fuga roților pripite,Ca și un monstru cu-aripi înmiite,Căruța Modei piere la răspânte..A izbutit doar câteva clipiteMăreața … Citește mai mult
În ziua de azi există tot ce nu trebuie, dar există,Nu mă întreba de ce sunt o persoană pesimistă,Parcă vorbim pe altă limbă-n fiecare zi fiindcă,Fiecare persoană fără a vrea se tot schimbă,Suntem în fiecare zi mai atrași de prostiiSuntem de fiecare dată mai ușor de prostit,Suntem oameni ce fac lumea să devină un gunoiVrem … Citește mai mult
Iertare! Sunt ca orice om:M-am îndoit de-a ta putere,Am râs de sfintele mistereCe sunt în fiecare atom.Iertare! Sunt ca orice om.Sunt ticălosul peste careDacă se lasă o-ntristareDe toți se crede prigonit,Dar, Doamne, nu m-ai părăsitSunt om ca orice om – iertare.