Dumitru Corbea – La Moartea Copilului

Nu-mi trebuie nici prapuri, nici popi! –Strigat-am când copilu-mi sta pe masă,Cu zâmbetul pierdut în colțul gurii,De parcă-avea să spună: „Lasă, lasă,.Nu fi rău, tăticule, cu cele sfinte!”Nevasta mea aprinde-o lumânarelângă grămada cărnii noastre amorțiteCe s-a desprins din noi – și cum ne doare!.De sărăcie e murit – micuțul!Și-n ajutorul nostru nimeni n-a venit.Când ne-am … Citește mai mult