Nichita Stănescu - Cohortele Romane
Dărâmarea pădurii peste șira spinării / și ruperea în două a căilor, prin răsturnare de … →
Dărâmarea pădurii peste șira spinării / și ruperea în două a căilor, prin răsturnare de … →
Brusc, pasărea a murit în zbor; / ca o pupilă piezișă taie un nor. / … →
Un pământ numit România. / I. / Și-a venit un nor cu coarne / peste … →
Dacă simt că te grăbești / și asta / prin puținul aer care-l respirăm, / … →
Abia după ce se termină lupta, abia după ce se numără morții, abia după ce … →
Când nu eram, bogat eram / Acum viața tu mi-ai sărăcit-o cu o moarte / … →
Tocmai se înserează / deasupra unei case de țară / și în ogradă e o … →
I. / / Dacă mă făcui că mor / Și-n tot satul dădui zvon / … →
Ce-o fi cu inima mea, / Să m-asculte nu mai vrea / Nu mai cere … →
Pe marginile vieții cu fața-nmărmurită, / Mă uit în marea morții, de ceață învăluită, / … →