Versuri corectate și adnotate
A câta iubire,ar mai fi strigată,de zâmbetul tău,de început de lume,în care m-am regăsit,pribeag și neîncrezător,de mine însumi?.Care suflet ar mai putea zbura,dincolo de aripile mele,de înger părăsit,în cochilia scoicii,timpului tău?.Și atunci am încercat să mor,de mine însumi,înotând în oceanul iubirii,Marelui Vindecător,de noi,Înșine,cei morțiatât de demult de noi,încât am devenit un cimitirde speranțe,ale aleii necuvintelor … Citește mai mult
Am alunecat,pe gheața ochilor tăi,lovindu-mă,de tâmpla Zilei fără adăpost,a Gândului,ce sângera Clipe,care mă inundau cu Trecutul lor,Profund,înecându-mă,în Inima Lacrimii tale,fără să mai pot respira,printre valurile amenințătoare,de Suspine,ce se revărsau,dincolo de podurile ridicate de Riduri,între Mine și Tine,săpate Profund,în țărâna Viselor,care acum își dorm somnul de Veci,Profund,prin Cimiterele noastre de Cuvinte,alături de atâtea Promisiuni,ce ne îmbrățișau,Adevărul … Citește mai mult