moara viselor

La moara părăsită de pe râu,Mai vine un bătrân cu o desagăCe poartă-n ea nu boabele de grâu,Ci petice-adunate-o viață-ntreagă.Doar el mai vine, ultimul morarDin vremea-n care pumnul de făinăSe drămuia în traiul prea amarAl celor ce pământului se-nchină.Nu merge moara: pietrele s-au ros,Îmbătrânite-n anii de rotireDin care el, bărbat pe-atunci vânjos,Își amintește marea lui … Citește mai mult