Virgil Maxim – Misterul Brazilor
Sufletul meucolindă noaptea și ziua,colindă ziua și noapteaprin pădurea de turle din brazi.Ca o stafie-a dragostei,în primul căminde tineri nefamiliști.La nivelul cel mai înalt!Urcă pitulat pe scara de servici.Ba-i aici,ba nu-i aici!Arde ca un licurici!– Sufletul meu, sufletul meu,cum stai lângă poarta cetățiiși nimeni nu-ți deschide,nimeni nu te-aude,nimeni nu te știe.Ca într-o chilie întunecată,zăbrelită,un monah, … Citește mai mult