Mister – Versuri.pro

Darie Novaceanu - Singur și Alb

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Singur și alb, la după miezul-nopții,
făcând să scape asfaltul, scuturând
printr-un singur prelung nechezat
întunericul din arborii de pe trotuare,
astfel l-am văzut, singur și alb.
Singur și alb, înaintând fără grabă
prin mijlocul orașului, păscând nedumerit
trifoiul putred de pe tarabele norocului;
cu șaua înflorată, singur și alb.
Singur și alb, cu frâul liber,
luminând tăcerea-ngenunchiată la colțul străzilor,
bătând din copite în stațiile de autobuz,
la ora când sufletele nu călătoresc
nici luate de mână. Singur și alb.
De unde venea? Al cui să fi fost?
Al unui barbar de-acum un mileniu?
Al lui Baiazid? Cumva al lui Toma Alimoș?
Și unde se ducea de unul singur și alb?.
Dar l-am văzut: a străbătut ultimele străzi,
a ocolit lacul și s-a pierdut spre nord,
galopând fără grabă. Singur și alb.
Și mă tem că era dintr-o nescrisă baladă.

Dimitrie Stelaru - Noaptea Geniului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Peste cerurile negre, peste mări,
Șarpele lunii prin zodia morților,
Dezvălui marile însetări îngândurând îngerii porților.
Într-un platou roșiatic, deschis,
Eumene, slava lui, veghea;
Poate trupul ei era numai vis.
Poate numai o stea.
La para focului oceanic,
Umbra i se pierdea pe culmile stâncilor înșelătoare;
Ochii ei semănau cu oazele, cu izvoarele – Pletele cu neguri mistuitoare.
Eumene, fiica deșertului, fecioara stelară,
Aleargă!
Vor trece, amintindu-mi floarea numelui tău,
Pașii soarelui.
Și-n noaptea cenușie, faclă vie, înspăimântă sicriul depărtării.

Rafman - Rebela

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

I:
Te-ai apropiat
M-ai lăsat să te ating, să te simt
Ca un vis apari și dispari
Vii și pleci, unde alergi?

Refren:
Te-ai pierdut cumva căutând lumea ta
Sau te-ai împiedicat de inima mea
Ești o taină ce n-o pot afla
Ești rebela ca inima ta.

II:
Treci prin viața mea
Ești o stea ce apari și dispari
Ești ca un mister efemer
Vii și pleci, unde alergi?

Refren:
Te-ai pierdut cumva căutând lumea ta
Sau te-ai împiedicat de inima mea
Ești o taină ce n-o pot afla
Ești rebela ca inima ta.

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Suflet

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

E adevăr că suflet este și pleacă doar când viața trece,
După ce-a stat în hibernare, ieșind arar din al său fald?
Și de la ce se-ntâmplă tot și-n urmă lasă corpul rece?
Atunci, de ce-o fi la toți; doar că sunt vii? De ce-au trup cald?!.
Și n-are, suflet, greutate? Cum poate singur, el, să zboare?
Și de-i așa ușor, cum poate să stea cu trupul la un loc?
O fi mister, doar lângă viu, fără materie; o mișcare
Ce-ar vrea inertul, în cutremur să-l facă din ghețar un foc?!.
Oricum și fum de-ar fi, nu poate să iasă dincolo de ceruri,
Ca să privim noi neștiutul, crezând că el pe noi ne știe
C-avem trimiși, fuioare multe ce ne privesc calde, din geruri
Și-i doar o mistică plăcere, de-avea ce noi vrem cum să fie!.
Deci dac-ar fi minunea dragă, așa cum credem, numai bun,
De ce nu mai răspunde-n veci, chiar de chemată-i, de-i în aștrii
Și lasă răul în neștire de cap să-și facă, căpcăun,
Pe noi, pierduți corpul de suflet, de vii.. Sărmanii de sihaștrii?

Dinu Flamand - Poemul Circular

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Despărțindu-ne, îmi lași în pori miligrame din precipitatul misterului care te anunță; iată,
mă cuprinde o epidemie de seară, boală de piele a norilor – muzică violentă.
Intru de-a valma într-un somn apocrif lăsând o parte să te-nsoțească precum o culoare
casnică, pas cu pas în bucătărie unde îți bei cafeaua, sub duș, în iarba de pe tavan care te
răsfață.
Duci o câmpie în mănușile atârnate de gât: ciorile, trenul cu navetiști, tinerețea cea
neglijabilă.
Cine ești tu care te scalzi de două ori în aceleași lacrimi?
Și lacrima cine ți-o taie pe o
lamelă de microscop?
Te presupun în straturile geologice ale aerului cu toată vâlva părului
tău cu tot astigmatismul ochilor mei îndeobște gemeni.
Cine ești tu, cea pe care o pierd
cum numai
Spartacus își pierduse încrederea în feudalismul cel timpuriu, viitorul de aur?
Cine ești tu, echinox al avarului,
secret al planetelor astăzi aliniate
din care popoarele așteaptă schimbări sociale?
Cine ești tu, polen înghețat, încât despărțindu-ne îmi lași în pori miligrame din precipitatul misterului care te anunță?

Gellu Naum - A Cincea Esență

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Și-au amintit ascunzătoarea
Pe dedesubt își vâră una câte una ciudatele lor fețe
Și-au pus pe frunte steme și sigilii.
Eu strig ceva, încerc să le arăt gimnastici simple
Mâinile în plămâni, genunchii pe vertebre, ochii în gură
Închiși unul spre altul.
Le spun exact ce trebuie.
O fată și-a tăiat corsajul
Pe bustul ei sunt tatuate mecanisme și figuri
Dovadă lampa asta udă

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Luna

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

De-i noapte fără ea, nu-i vis
şi mintea, sufletul, sunt negre;
cum zile fără soare, nopţi nu sunt integre.
E-o bucăţică de culoare, de pe cerul negru, alb deschis.
De mic copil o atingeam cu mâna;
avea nenumărate semne ce le-nţelegeam.
Le-am dat uitării, nu mai sunt, căci pe atunci din timp îmi luam.
Acum doar o remarc accidental; că e-o prezență şi că-i „una”.
Mă-nebuneşte gândul când nu se arată
‘n tot ce se compune, în globul ei de sferă;
este femeia plină de mister ce se ascunde de pudoare şi ce speră
să fie veşnic tânără, să aibă o parte de necunoscut, să fie ne-ntinată.
Ne-ncântă de când lumea, are forme multe,
este sălaşul miilor de inspiraţii, este Muza;
se oglindeşte-n ape, este şi oglinda, e suavul din oceanul negru, e meduza.
O vezi frumoasă; dar e şi venin, te poate otrăvi sau să te-ncânte!
Fiţi mai fideli la tot ce vă-nconjoară şi aveţi într-„una”,
pierdeţi-vă din timpul -ce oricum n-aveţi-
nu fiţi tangenţiali la ce există! Este evidentul câştigat şi nu este ce credeţi;
lăsaţi-vă conduşi de vis pe căile luminii de cristal, plecaţi la braţ cu LUNA!
05. 06. 2010

Dinu Flamand - Ea Cu Șarpele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ea îmi simte căldura trupului de departe,
ea știe diagrama biocurenților,
ea cunoaște compoziția solului de sub unghii
ar putea să-mi ia în gheare rărunchii.
Dar eu o iubesc mai mult și
mai mult când scoate borcanul
cu șarpe în spirt și plimbă un
deget al ei de argint pe sticlă,
de-a lungul scheletului.
O, tandră profesoară de naturale
și artificiale,
sunt exemplarul domniei sale.
Priviți-o cum mă expune unui
grup de faraoni tineri.

Giuseppe Ungaretti - Al Șaselea Cântec

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

O, frumoasă pradă,
Glasul nopții,
Mișcările tale
Instigă febra.
Numai tu, memorie dementă,
Pui mâna pe libertate.
Carnea ta de necuprins
Și tremurândă în oglinzile tulburi,
Acele crime, visule,
Nu mă înveți să le consum?.
Cu voi, fantasme, nu am niciodată măsură.
Și de remușcările voastre mi-e plină inima
Când se face ziuă.

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Misterul Evidenței

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ce multe știm despre infern
Din spuse, sau trăite tern
Și tot nu credem… diabolici
Cu minți etilizate, alcoolici.
Ne plac învăluiri perfide,
Cotloane de minciuni, firide
Tenebre, ce tot noi căscăm
Pe semeni să ni-i afundăm.
Curaju-i veșnic îndoielnic;
Ascundem, protejăm nemernic,
Ne vindem pe-o promisiune
Evidențiată; o deșertăciune.
Raiul oricum l-eliminăm;
Pretins de greu, prea mult să dăm
Și-i doar în viața de apoi…
Ce-oricum nu o mai prindem noi!?.
Și-n fond nici rai nu-i evidență,
Nu-i nicio probă d-existență
Și-așa debarasăm ce-i bine;
Putem fi rău la orişicine!.
Ne contopim când yang, când ying,
Cu-ardoare-n singur scop de „înving”,
Vremelnici pierduți în mistere!
.. Ciudate ființe efemere!?!