Aurel Dumitrașcu – Inconsecvența Amintirii Lui Byron
Îmi plăcea câteodată să mă plimb prin Paris,adică prin spatele casei,urzicile înalte cât la Tour Eiffel,roțile, sticlele sparte, pălăriile rupte,gândaci leneși și grași,ce plăcere să bagi două degete în ochii metalelorapucăturile creștine ale trupului, nu te strânge,niciodată lumina, numai memoria,cuvintele latră – emigranți inventați,îmi plăcea câteodată să mi se spună aiurel– eroarea de a-ți scrie … Citește mai mult