Adrian Păunescu – Miros De Coasă
E amurg și mai rămânLângă foc și amintire,Mă adun din risipire,Și încep să cânt păgân.A fi fire și nefire,Nu mai știu ce mai îngân,Umblă cineva la fân,Simt venind miros subțire.Taie cineva lucernaCu o coasă veche, grea,Ca și când și-ar repetaCă doar moartea e eternă.Parcă-aș sta, parcă-aș pleca,Parcă sunt altcineva.