minunea

Minunea trosnește sub tălpile mele,Abia îmbrăcată în fragedă formăA crengilor ude,Deasupra capului meu se dezlănțuieȘi picură-n mine.Glasul ei limpedeȘi neînțeles se aude.Ea curge pe pietreȘi le face frumoase,Adoarme în fragiȘi le coace în somn,Conul de brad îi e palat,Leagăn ochiul de cârtiță,LumanareOricare pom.În ea încapȘi fructele și rădăcinile,Și fluturii și albinele,Și răul și bineleDin cer … Citește mai mult