https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/dan-botta-o-amfora-sabina https://versuri.pro/dan-botta-o-amfora-sabina#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=85255 →]]> O amforă sabină, de virginală galbă, e zona mea: arhaic și limpede pământ,
Septentrionul palid și
Orion, la vânt senină, liniștită de visuri floare albă.
Galere duc, e aur, heraldică fereastră,
Egee cu safirul de indolentă seară: e-Arhipelagul thracic?
Ori poate tu, o clară
Minerva cu
Ideea în flacăra albastră.

]]> https://versuri.pro/dan-botta-o-amfora-sabina/feed 0 https://versuri.pro/ion-pillat-scutul-minervei-2 https://versuri.pro/ion-pillat-scutul-minervei-2#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88221 →]]> Pe mări nu poate vasul să zboare, dacă vântul
În pânze chibzuite nu-și frânge vlaga lui,
Și drumului s-așterne în goana gândului
Fugarul, doar când frâul i-a stăpânit avântul.
Din lira ca să-nvie, deplin și proaspăt, cântul
Pe coarde numărate ești nevoit să-l sui,
Și nu se schimbă piatra informă în statui
De n-o lovești cu dalta. La fel e și cuvântul.
Năuci, să creadă sciții că bâlciul e-un spectacol,
Că-n lire nestrunite dorm melodii adânci,
Că vorbe nențelese adună un oracol.
Adevărata artă de alte minți se-alege:
Nu pâlpâie în noaptea desișului, pe stânci
În soarele Minervei, scânteie albă-i lege.

]]> https://versuri.pro/ion-pillat-scutul-minervei-2/feed 0 https://versuri.pro/ion-pillat-scutul-minervei-xviii https://versuri.pro/ion-pillat-scutul-minervei-xviii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88226 →]]> XVIII.
Te-am regăsit de mintea-mi cu-atâta mai aproape
Cu cât credeam, ascunsă, mai mult că te-am pierdut.
Erai aici, în suflet. Profilul cunoscut
Mă lumina cu umbra lăsatelor pleoape.
Cum am putut să-ți caut pe cer, pe câmp, pe ape,
Nepieritoarea urmă, când trebuia tăcut
Doar să m-aplec în mine puțin, să fi văzut
Înaltă strălucire ce-n lume nu încape.
Te-am regăsit aceeași de ieri, de totdeauna,
Cu chip de muritoare și gând nemuritor.
Ce laudă mai sfântă să născocească struna?
Și-acum, când știu că viersul din suflet nu-mi mai pleacă
Și-n albia lui cântă curatul său izvor,
Pe veci de-acuma poate și lira mea să tacă.

]]> https://versuri.pro/ion-pillat-scutul-minervei-xviii/feed 0 https://versuri.pro/eugenio-montale-nocturna https://versuri.pro/eugenio-montale-nocturna#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88809 →]]> O fi că a Minervei cucuvaie
este pe cale aripi să-și deschidă.
Dar nu-i răgaz în realimentarea
prăvăliei în care suntem doar
rămășițe la sold, spre lichidare.
Și totuși îl creasem cu orgoliu
după a noastră-asemănare pe robotul
nesfârșirii lacome și fluente.
O, ceruri azurii, nobil negoț
nu doar cu cei Celești! Acum și Zeea
sclavă, stăpână nouă-nchide ochii
să nu ne vadă.

]]> https://versuri.pro/eugenio-montale-nocturna/feed 0 https://versuri.pro/johann-wolfgang-von-goethe-stropi-de-nectar https://versuri.pro/johann-wolfgang-von-goethe-stropi-de-nectar#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=80483 →]]> Când Minerva ca s-arate
Prețuirea pentru-alesu-i
Prometeu, din cer i-aduse
De nectar o cupă plină,
Spre a-i ferici pe oameni
Și spre-a le sădi în suflet
Simțul artelor frumoase,
Sprintenă-și zori ea pasul,
Nu cumva să prindă veste
Jupiter; și cupa de-aur
Șovăi, și pe pământul
Verde câțiva stropi picară.
Iute-albinele-i luară
Urma, și sorbiră harnic;
Fluturul s-află în treabă
Ca și el un strop să fure;
Chiar năsâlnicul păianjen
Lunecă și supse strașnic.
Norocoase-au fost acestea
Și-alte gingașe gângănii,
Căci împart cu muritorii
Astăzi deopotrivă cea mai
Mândră desfătare – arta.

]]> https://versuri.pro/johann-wolfgang-von-goethe-stropi-de-nectar/feed 0 https://versuri.pro/friedrich-nietzsche-omenesc-preaomenesc https://versuri.pro/friedrich-nietzsche-omenesc-preaomenesc#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=21555 →]]> Sfioasă, tristă, îndărăt privind,
În viitor, în tine doar crezând:
O, pasăre, la vultur cugeți tu?
Ești mirele Minervei, Bu-hu-hu?

]]> https://versuri.pro/friedrich-nietzsche-omenesc-preaomenesc/feed 0 https://versuri.pro/ion-pillat-scutul-minervei-xiv https://versuri.pro/ion-pillat-scutul-minervei-xiv#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=27404 →]]> XIV.
Nespovedită mie ce grijă îți apleacă
Profilul pur pe brațul în lance răzimat?
Ce chin tăcut, zeiță, în marmură săpat,
Îți adumbri pleoapa de lacrimi pururi seacă?
Credeam că numai omul cu mintea lui săracă,
Divino, se frământă de patimi turburat.
Ce săgetare-ascunsă un zeu dușman ți-a dat?
Chiar rănile lui Eros cu vremea au să treacă.
Mi-a spus nemuritoarea: — ”Grăiești ca muritorii.
Sub alte legi stă neamul din care m-am ivit,
El n-are-amurg, nici noapte și nu cunoaște zorii.
Ce m-a durut odată, mă doare pe vecie
Dar din senină pace și chinul otrăvit,
Mi-a învățat cuvântul înalta-i simetrie. ”

]]> https://versuri.pro/ion-pillat-scutul-minervei-xiv/feed 0 https://versuri.pro/ion-pillat-scutul-minervei-vii https://versuri.pro/ion-pillat-scutul-minervei-vii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=27410 →]]> VII.
Cu armonie simplă de linii și lumină
Trezindu-ne comoara gândurilor adânci,
În tragică splendoare prin dezolate stânci,
Se profilează templul tău vechi pe o colină.
Dar veac de veac frontonul îl crapă; se înclină
Coloana albă-n vremea ce-o surpă stând pe brânci;
Și-n țara pustiită de barbari: turci și franci,
Prin pietrele de-acantă dau tufe de sulfină.
Când vremile și omul, Minerva mea, te lasă,
Când slava ta n-o ține granitul cel mai dur,
Din paisprezece versuri ți-oi făuri o casă.
Dar dă-mi, zeiță, harul și legile-nțelepte,
Sonetul meu să suie în veșnicul azur
O vrajă de pilaștri și de proporții drepte.

]]> https://versuri.pro/ion-pillat-scutul-minervei-vii/feed 0 https://versuri.pro/ion-pillat-scutul-minervei-xvii https://versuri.pro/ion-pillat-scutul-minervei-xvii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=27627 →]]> XVII.
Nu-s vindecat cu totul, senino, de Himeră.
Pe buze tot îmi arde sărutul blestemat
Și-n ochiul rău și verde, pe care l-am urmat
Atât de mult pe vremuri, ivirea mea tot speră.
De nimeni dezlegată și astăzi îmi oferă
Enigmă-i dureroasă un sfinx neîndurat.
Și sufletul ce-n gheare atât i-a tremurat,
Mai tremură privindu-l și-acum din altă sferă.
Nu-s vindecat cu totul, Minerva mea. Simt încă
Harpiile pe frunte ca zborul lor nefast.
Mai simt străvechea spaimă și vraja ei adâncă.
Iar glasul de sirenă tot mai suav îmi sună
În cântecele morții, amăgitor și vast,
Ca marea care-și mișcă argintul viu sub lună.

]]> https://versuri.pro/ion-pillat-scutul-minervei-xvii/feed 0 https://versuri.pro/ion-pillat-scutul-minervei-xi https://versuri.pro/ion-pillat-scutul-minervei-xi#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=27628 →]]> XI.
Abia sosi Prierul cu-ntâia rândunică
Și-l strânse galben vara la pieptu-i însorit,
Și iată peste dealuri lumina și-a oprit
Din toamnă raza lungă prin fulgii care pică.
Tot ce-am legat de suflet cu aripi se ridică;
Ce mi-a fost drag pe lume, în ochi mi s-a umbrit
Și-n amintire suie cu fumu-i albastrit
Iubirea cea mai mare, dorința cea mai mică.
Cu trecerea rotundă a lunilor rotește,
Schimbat pe bolta nopții, străvechiul zodier
Și steaua ca și visul în zori se veștejește.
Nimic nu se rentoarce la fel a doua oară:
Nici anotimp, nici suflet, nici pasăre, nici cer
Eternă doar Minerva cu lira le măsoară.

]]> https://versuri.pro/ion-pillat-scutul-minervei-xi/feed 0