Ts Eliot – Oameni Găunoși – I
Noi suntem oamenii găunoșiNoi suntem oamenii-mpăiațiUnul de altul rezemați.Cu căpățâna-ndesată de paie. Vai-vai!Vocile noastre uscate când sunăLa șoptirea-mpreună-sTăcute și fără noimă de-odatăCa vântul prin iarba uscatăOri labele guzganilor pe sticla pisatăÎn pivnița noastră uscată.Chip fără formă, umbră fără culoare,Forță paralizantă, gest-nemișcare;Cei care-au trecutCu ochii lor spre-mpărăția cealaltă a morțiiDe noi aminte-și aduc, de și-aduc, nu … Citește mai mult